Grădina de vară

Când ești foarte aproape de vacanța de vară, ultimele ore ale zilei de dinainte de weekend, pot părea un calvar. Mai ales dacă una dintre ele este matematica și nu ți-ai scris temele. Desigur, nu era și cazul lui Sorin, dar când toată clasa dintr-a opta B s-a decis pentru chiul în masă, nu avea nici el de ales și s-a conformat, chiar dacă fără tragere de inimă. Avea motivele sale să facă eforturi sporite pentru a fi acceptat și tolerat în gașcă, el fiind un elev premiant și ca atare privit cu rezerve de către popularii mediocri. Așa că neavând de ales, a părăsit curtea școlii, laolaltă cu toți ceilalți copii. Însă acum își punea problema unde să se ducă. Acasă nu putea merge pentru că s-ar fi întâlnit cu mama lui, profă de Geografie la un liceu din oraș și care preda abia după-amiază. Ca și cadru didactic, ea îi impunea băiatului un comportament exemplar, categoric că nu i-ar fi tolerat o astfel de absență nemotivată. Mai încolo tot va afla desigur, dar va fi prea târziu pentru a mai zădărnici în vreun mod operațiunea lor. Fără să se fi hotărât într-un anume fel, pașii îl purtau cu de la sine imbold, către bibliotecă. Acolo și-ar fi putut petrece chiar și o zi întreagă, nu numai aceste două ore, pentru că îi plăcea nespus de mult. Dar exista totuși riscul să fie observat și recunoscut de către vreunul dintre cunoscuții mamei sale.

Mergând tot înainte îngândurat, din pură întâmplare și-a întors la un moment dat capul spre stânga și a văzut prin poarta deschisă, ecranul mare și alb al Grădinii de Vară. Nici nu știuse de existența ei până atunci. S-a apropiat de poartă cât să cuprindă cu privirea băncile aliniate dinaintea acestui ecran și s-a hotărât să intre. Doar câțiva oameni ședeau pe ele, pentru că era matineu. De aceea se strânseseră la un loc, în partea dreaptă a culoarului de pe mijloc. Cam douăzeci de persoane. Mai în spate cu un rând, un bărbat în toată firea, cu o fată în stânga sa. Ea avea părul negru, împletit în două cozi foarte strânse. Cărarea de pe mijlocul capului, dusă până în dreptul cefei, într-atâta era de dreaptă că părea perfect paralelă cu acel culoar aproape de care se așezase.

Sorin înainta cu ochii țintă spre părul brunetei, așa că a tresărit când a fost interpelat de glasul strident al doamnei de la ghișeu:

-Alo! Alo! Unde te duci, băiete? Scrie undeva că e gratuit? Vino și plătește-ți biletul, dacă vrei să stai la film.

S-a făcut mic dintr-o dată, jenat sub privirile care s-au întors spre el. Bărbatul se răsucise cu tot trunchiul, dar pe el îl ardeau mai ales ochii fetei, a cărei privire strecurată furiș pe la coada ochiului, a simțit-o până pe șira spinării. Se rușina acum și de uniforma lui de elev, pentru că toți ceilalți erau îmbrăcați în haine de stradă.

În timp ce se îndrepta spre casierie, se îmbărbăta că nu s-a întâmplat nimic. Se va întoarce și va sta chiar în dreptul fetei, dincolo de acel culoar. Să le demonstreze tuturor că el poate sta singur în cadrul celeilalte jumătăți. Dar una dintre persoanele care au fost înaintea lui la ghișeu, parcă dinadins ghicindu-i gândul, s-a dus și s-a așezat tocmai pe locul vizat de el. Apoi alți doi s-au desprins din acel grup omogen și s-au mutat lângă acela. Erau prieteni și zgomotoși cu toții. Amărât, lui Sorin nu i-a mai rămas decât ultima variantă: locul din spatele fetei. Cu atât mai bine, își spunea el acum, încercând să-și ridice din nou moralul. Avea să-i studieze pieptănătura mai cu de-amănuntul. Totuși când vru să se așeze, se întâmplă ca fata să întorcă rapid capul spre el tocmai atunci. În acea fracțiune de secundă când s-au privit, i s-au înmuiat picioarele și a poposit cu fundul pe bancă mai repede decât s-ar fi așteptat. I s-a părut numai, sau a văzut aievea un zâmbet pe sub umbra genelor ei lungi?

Prima jumătate din film, Sorin l-a petrecut în chinuri. Prea puțin se preocupa de acțiunea de pe ecran. Prezența fetei din fața sa îl acaparase întru totul. Parcă aura ei se răsfrângea până departe împrejur și el îi simțea toată fința sufletească radiind semnale spre senzorii săi. Când se înclina mai mult către margine, ca să îi vadă profilul, se jena ca nu cumva să-l descopere, dar nici nu se putea opri să încerce. Ochii ei codați, din orice unghi i-ar fi privit, păreau atotcuprinzători. Citise el pe undeva că spre deosebire de bărbați, privirea femeilor are capacitate periferică mai mare. Cu toate acestea nici lui nu îi scăpau niciuna dintre mișcările fetei. La un moment dat ea și-a netezit bluza și a rămas cu degetele sprijinite pe bancă. Erau ca niște pui de pasăre acele degete. Aveau trăiri proprii, zbateri, și pe Sorin îl fascinau. S-a îmbărbătat inspirând adânc din parfumul ei și le-a atins. La început cu sfiala zefirului. Se aștepta ca mâna să fie retrasă iute și inima lui s-a dus până în gât de spaimă. Poate nici nu a simțit… Mai întinse încă o dată brațul său tremurător. Degetele li s-au întâlnit și au fulguit iute, unele de altele. Ale lui înghețaseră și ale fetei erau calde și moi. S-au strâns din nou și din nou. Fata i-a dat mâna cealaltă, opusă tatălui său. Iar Sorin a prins-o lacom, în mâna sa înfometată. Tremurul și încordarea lui, îi produceau fetei un fel de arc electric și la un moment dat uitase complet de prezența tatălui alături de ea. Se întorcea câte un pic, alegându-și momentele când gestul acesta era mascat de acțiunea filmului.

…Dar s-a terminat. S-au ridicat cu toții în picioare și lui Sorin i s-a părut că i s-a sfârșit și viața. Aveau să se despartă. Niciun cuvânt nu se rostise între ei. Numai câteva priviri speriate, pe ascuns. De fiecare dată băiatul a încercat să comprime în ele toate gândurile sale disperate: „am să te caut”, „ești aleasa mea”, „să nu mă uiți”…

*

Oricine i-ar fi cunoscut pe băieții aceștia, s-ar fi mirat de camaraderia lor. Sorin și Cristi erau complet antagonici, dar cu toate astea, de nedespărțit. Adică se certau în dese rânduri, dar de fiecare dată se împăcau și atunci erau din nou cei mai buni prieteni. Cine știe totuși că viața este formată dintr-o mulțime de astfel de paradoxuri, nu se mai minunează într-atâta. Ajunseseră în clasa a douăsprezecea și se pregăteau împreună pentru facultate. Dar Cristi era un băiat zglobiu, care se simțea atras acum mai degrabă de ieșirea cu fetele în oraș. Pe Sorin însă nu îl putea abate de la unicul său vis. Pentru el nu putea exista altă fată decât aceea, de care se îndrăgostise el cândva. Umpluse un caiet întreg cu versuri închinate ei. O himeră, dacă i-ar fi cerut cineva părerea lui Cristi.

-Hai vino, te rog! se ruga acesta de Sorin într-o seară. Trebuie neapărat să vii și tu mâine, cu mine. Îmi place mult de fata asta, dar e fițoasă și nu merge la prima întâlnire decât însoțită de prietena ei, așa mi-a spus. Te rooog! Plătesc eu. Niciodată nu te-am rugat așa, cu cerul și cu pământul, dar este foarte important pentru mine, că e trăsnet tipa. Ai s-o vezi! Hai că n-o să te mănânce nimeni dacă stai și tu un pic acolo, cu noi. Și pe urmă poți pleca oricând vrei tu, doar un pic să stai. Vii? Hai, zi că da!

După multe codeli, Sorin s-a îndurat până la urmă să-i facă acest hatâr amicului său, și aștepta acum blazat și impasibil alături de el, la cofetăria „Sava” din centru, unde se stabilise întâlnirea. Aveau locuri foarte bune, cu vizibilitate în toate direcțiile și arareori sorbeau cu înghițituri foarte mici din paharele lor de citronadă. Niciunul însă n-a reușit să vadă de unde au răsărit cele două fete care s-au oprit în dreptul lor.

-Bună! Așteptați de mult? zise una dintre ele, care era mai îndrăzneață și mai voluntară.

Cealaltă tăcea. Părea să fi fost adusă cu arcanul, întocmai ca și Sorin și privea în jos. Băieții s-au ridicat amândoi în picioare, ca să le întâmpine, iar Cristi da asigurări că tocmai atunci ajunseseră. Conform protocolului prezentărilor, și-au spus numele pe rând și și-au dat mâna. Preocupați de ei înșiși, Cristi și Mirabela nu au văzut nimic din ce se petrecea cu însoțitorii lor de ocazie.

Când și-au atins degetele, Dana și Sorin au simțit împreună același fior vibrant. Ea a ridicat ochii verzi înspre el și l-a privit luminos, de sub genele lungi. Au zis dintr-o dată, împletindu-și șoaptele, mirarea și speranța :

-Grădina de vară?

 

 

(imagine preluată de pe net)