Luni -cap de listă pentru Nautilus

• 

Îmi plac foarte mult provocările, dar în general nu mă bag. Pentru că mă cunosc destul de bine și… Hm!

Eu sunt acela care nu-ți va spune niciodată laie sau bălaie, vreau sau nu vreau. Eu zic mereu „Aș vrea”, care până la urmă nu înseamnă mai nimic. Nu e o dorință care implică un demers, ci mai degrabă un fel de stare. Una statico-letargică. Cum ai vrea spre exemplu să mergi pe Lună. Visezi la asta, dar nu îți dorești cu adevărat. Ceea ce vrei și chiar ajungi cu vrutul ăsta și la îndeplinire, este să te duci după alimente, că n-ai încotro 🙂

Mi s-a întâmplat pe la mai toate competițiile unde m-aș fi înscris, să mă răsucesc în jurul cireșului, dar ceva parcă mă oprea să și urc în el. E foarte adevărat că nu de puține ori, se întâmpla să mai pierd și startul. Atunci însă eram cumva chiar ușurat că aveam motive să trec condiționalul de la prezent, la perfect. „Eu aș fi vrut, foarte mult aș fi vrut, dar dacă n-am aflat la timp!…” 🙂 Ca Editura Siono să mă cuprindă și pe mine în frumosul lor proiect și să figurez cu o lucrare în „Inima nu face riduri”, a fost nevoie de îndemnul Potecuței și suportul Cristinei, altfel nu s-ar fi putut. Cineva trebuie să mă țină de mână permanent. Ce-am zis? Brrr! Doamne, ce proiecție în viitor am avut! Nu, nu încercați să vă imaginați și voi asta, vă rog! Închipuiți-mă oriunde, pe un teren de fotbal mai bine, de ce nu… Mai e destul până o să îmbătrânesc!

De data asta nu știu cum s-a întâmplat. M-am luat singur, pe nepregătite. Eram chiar pe Reader când a apărut propunerea lui Nautilus și de îndată ce i-am citit-o, m-am și repezit să spun „Da”. Pe negândite. Și astfel m-am văzut bifând dintr-o dată atât o înscrierea la ceva, cât și situarea în poziția de fruntaș pe listingul comentariilor. Și jocul soartei a mers încă și mai departe, am fost desemnat să postez chiar primul. N-aș fi vrut atâta onoare, că preferam să am posibilitatea de a mă acomoda cu ideea, dar Nemo însuși ne-a asigurat că nu el a stabilit asta, ci s-a folosit de un site, random.org.

Chestii-trestii-socoteli, numai că eu cum am intrat, așa m-am și evaporat. Simplu: am uitat 🙂

Hai că nu sunt nici chiar așa de rău cum mă „încondeiez”… Poza pe care o vedeți acolo sus, am realizat-o încă din ziua imediat următoare înscrierii, anume pentru acest joc. Numai că ulterior, trecând niște zile încărcate, s-a întâmplat să uit. Iar asta pentru mine nu mai e de multă vreme ceva atât de excepțional. Orice se întâmplă mai des, devine natural.

Azi a fost luni. Și Nautilus, om drăguț, mi-a adus aminte. Nu se putea altfel. Așadar, începând de mâine ar trebui să apară niște stihuri pe imaginea asta a mea. Sunt foarte curios…

Vă spune ceva? 🙂