Fair play

Astă seară am văzut primul și singurul meci din întreg campionatul UEFA. S-a întâmplat să fie tocmai finala, deci cu atât mai bine pentru mine. 🙂 Tot ce s-a consumat până acum am aflat numai „din părți”, întrebând colegi pe la muncă sau citind cronicile voastre. Cine cu cine a jucat, cine pe cine a bătut… Mai mult ca să mă aflu în treabă. Dacă nu a fost și echipa noastră până măcar pe aproape, mi s-a părut fără miză totul. Și asemenea vulpoiului care zice de struguri că-s acri, mă gândeam și eu azi la „norocul” că nu suntem noi în locul italienilor. Se vehicula că englezii vor cumpăra arbitrii, ori poate chiar jucători de la echipa adversă, orice-oricum-oricât, numai pentru a câștiga încă o dată trofeul, care abia prin `66 a mai fost pe aici.

It’s comming home! era speranța de pe buzele tuturor.

Iar dacă nu!… E-heii! Atunci vai și amar de capul italienilor, cum s-or mai întoarce bieții de ei acasă. Știți cum e cu problema celui care nu moare de drum lung, ci din alte considerente. 🙂

M-am uitat așadar cât se poate de liniștit, ținând cu amândouă echipele în mod egal. Cu unii pentru că îmi sunt gazde, iar cu ceilalți pentru că îi consider un fel de veri, mai pe departe. Numai noi cu ei, nu și invers 🙂 Au dat gol englezii și m-am bucurat, au egalat italienii și iar m-am bucurat. Paritate pe tabela de marcaj, egalitate și în preferințele mele. Apoi italienii au început să fragmenteze jocul prin faulturi mici de pe la jumătatea terenului, marcă înregistrată și plictisindu-mă întrucâtva, am început să mă gândesc aiurea. Pornind cumva de la termenii aceștia cu care mă obișnuisem încă de mic, pe când ca orice băiat puneam și eu piciorul pe minge și mă socoteam fotbalist… Corner, fault, offside, penalty, șut, pasă, gol, toate cuvintele provin din engleză, cum altfel, din moment ce ei l-au și inventat. Și parcă din acel moment mi s-ar fi părut chiar drept ca să câștige totuși ei. N-a fost să fie așa…

Se făcuse dintr-o dată atâta liniște pe afară, încât te făcea să crezi că toată populația Angliei s-a dus direct la culcare. E trist, foarte trist și starea asta a lor m-a cuprins și pe mine. Însă în tribune nu s-a văzut niciun incident.

„Verii” și-au ridicat cupa deasupra capului și vor pleca fericiți acasă. Netulburați.

Nimeni nu are nimic cu ei. Au fost felicitați cu sportivitate, iar comentatorii au vorbit numai laudativ despre jucători. Despre toți s-au spus cuvinte frumoase, fie ei învingători sau învinși. Pentru că englezii nu au inventat numai fotbalul, cricket-ul, tenisul, rugby-ul, golful și câte oare alte sporturi. Tot ei parcă au inventat și ideea de sportivitate.

Iar fair play, este o altă vorbă pe care ne-am însușit-o fără să ne gândim neapărat la sensul ei. Iar cum mie îmi este foarte dragă, m-am trezit și eu abia acum, când meciul s-a terminat de mult și lumea care poate să doarmă, o și face, că am niște regrete…

Hai Anglia! îmi vine să zic tardiv… dincolo de ceasul al doisprezecelea. Nici nu știu ei, englezii, ce suporter au avut în mine. 🙂

22 thoughts on “Fair play”

  1. Bună dimineața! 🙋🌞🍵
    Spre deosebire de tine am ținut cu Anglia🙂 Nu știu, de ce, dar îmi doream victoria lor.😃 Sigur, la final m-am bucurat pentru italieni. Oricare putea câștiga la 11m.✌️O zi frumoasă îți doresc!💃🙌

    Liked by 1 person

    1. Păi după cât m-am răsucit în așa-zisa mea cronică, aproape sportivă 🙂 altcineva mi-ar putea spune la fel de bine că spre deosebire de mine a ținut cu… Italia. 🙂
      Așa sunt eu, împărtășesc foarte bine bucuriile altora, dar latura empatică mă face să sufăr și alături de perdanți. Italienii s-au bucurat și au plecat cu ea cu tot din câmpul meu vizual, în timp ce tristețea de aici a rămas mai multă vreme și chiar mă copleșise și pe mine.

      Liked by 1 person

  2. Recunosc că n-am văzut niciun meci, dar am savurat fiecare gol văzut în reluări. Eheee, unde sunt vremurile când sorbeam când ne tresăltau inimile urmărind cu sufletul la gură evoluția României!

    Liked by 2 people

    1. Nu-i așa? Înainte îmi zdrăngăneau geamurile de strigătele de bucurie de la blocurile din jur: Gooooooool! Acum nimic! Dacă n-aș fi citit la Condei și Ana, nici n-aș fi știut că a fost campionat de fotbal.

      Liked by 1 person

  3. La începutul meciului am zis că ţin cu Italia. Apoi, auzind că bieţii englezi nu s-au mai calificat de ani mulţi, m-am răzgândit şi am zis că ţin cu ei. La prelungirea aia de 30 de min am aţipit, ştiam că ceasul sună la ora 6 şi mi-am zis că e cazul de dorm. M-am trezit şi m-am chinuit să rezist până la final. Şi nu-s micorbistă deloc, e primul meci la care mă uit fără să joace echipa noastră. Deci… 😀

    Liked by 2 people

  4. S-a uitat şi băiatul meu de aproape 3 ani la campionat şi din toate meciurile a prins esenţa: îşi ia frumos mingea în braţe, o pune jos, şutează şi apoi cade la pământ şi se rostogoleşte că a fost faultat 😄 Cred că are un viitor bun în fotbal😅

    Liked by 2 people

  5. Primul gand a fost dupa finala sa scriu de englezii care au ratat! Dar dupa Gica Contra, misogin ma mai alegeam si cu rasist asa ca am renuntat!
    Am vazut ca au facut-o altfel! Poate se mai potolesc acum cu tampenia de BLM toti suntem discriminati de altii! Dupa ce presedinte al USA a fost unul din astia discriminati pururea e timpul sa incetam cu tampeniile!

    Liked by 1 person

  6. Sportivitate nu a fost si nu va fi niciodata ceva ce tine de huliganii englezi. Si-au dat in stamba inca de dinainte de fluierul meciului cand au venit cu miile si i-au imbrancit pe stewarzi si s-au batut cu politistii ca sa intre la meci fara bilet.
    Apoi la final cand au vazut ca nu au castigat i-au asteptat la iesire pe suporterii italieni si i-au batut mar. Imaginile cu bataile incasate de italieni ce circula pe net sunt marca inregistrata a huliganilor englezi, spaima tuturor meciurilor internationale de fotbal.
    Basca apoi ca i-au “mutilat” pe unii jucatori, englezi de-ai lor, pe retelele de socializare cu diferite comentarii rasiste si invective. Twitter a sters deja vreo 1000 de asemenea comentarii rasiste, Facebook inca se chinuie sa le gaseasca, iar Boris J. e consternat cum eroii lui de fotbalisti ce au ajuns in finala Euro, au fost batjocoriti de proprii lor concetățeni.
    Dar cum ai scris acest articol mult prea la cald, e de inteles ca inca nu ai avut de unde sa afli noutatile

    Liked by 1 person

    1. A fost la cald, într-adevăr. Și m-am întristat de ce a urmat însă n-am socotit că e musai să revin cu rectificări. În fond, nicio pădure nu e lipsită de uscături și generalizările nu numai că sunt incorecte ți nedrepte, dar nici nouă nu ne pică așa de bine. Atâta vreme am fost puși laolaltă cu minoritatea ce a ieșit prima din țară și ne-au „reprezentat” ca ambasadori 🙂 Și cum mie nu mi-a convenit lucrul ăsta, zic să nu bag tot poporul englez într-o oală cu huliganii. Care… asta sunt, n-ai ce le face!

      Liked by 1 person

  7. Thanks a lot!
    Vag aveam habar de acest campionat, cât despre ce, cine, cu cine, despre cine şi de ce…nimic! Deci, să înțeleg că italienii sunt campioni europeni!? Românii n-au fost şi ei pe-acolo!? 😊

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s