Chiar mai deunăzi ne făcea Petru un periplu al evoluției, cu cele două fațete ale progresului și nu mai știu dacă am și comentat, sau numai am gândit la ce aș spune despre asta. Vorbitul în gând cu voi, se suprapune de multe ori peste actul în sine al scrisului și ajung în situația în care pur și simplu nu mai știu dacă anumite chestii chiar le-am transmis, au ba. Vă mărturisesc că de multe ori am sperat astfel, ca măcar fulgi zburătăciți din penajul aripilor de gând, să ajungă până la destinatar. Telepatia… Dacă știința telecomunicațiilor nu s-ar fi dezvoltat chiar ea cel mai mult dintre toate și am fi lucrat mai mult la/pe noi înșine, să ne simțim, să ne regăsim unii într-alții, oare ar fi existat șansa reală de a comunica între noi așa, direct prin gânduri? Zic asta fiind convins că nu e ceva atât de imposibil cum pare. Am și reușit până acum de câteva ori cu persoane foarte dragi.
De data asta însă, cu Cafeluța nu mi-a ieșit. Cu toate că ea îmi este mie foarte dragă, dar poate că nu e îndeajuns numai atât și trebuia puțină reciprocitate. Ea va zice că nu-i adevărat… 🙂 Hai mai bine să o punem și pe asta în cârca 5 G-ului. Prea multe interferări de unde, nu-i așa? 🙂
În fine, ce vreau să zic prin asta și ce aveam eu să-i transmit? Încă de când am nominalizat-o că va urma, mi-am dorit să ia legătura cu mine și să îmi trimită o fotografie. Asta pentru că mă simțeam cam blocat de ochii aceia ai portretului din profilul său, cafenii cum altfel, și nu știam să fac ceva mai frumos de atât. E drept că într-adevăr n-am avut timp ieri, dar am tot sperat ca după prelungiri…
Așadar dragii mei, n-o mai dau pe ocolite. Poate unde în ultima vreme am cedat și eu valului social și mi-am luat celular „ca toată lumea”, n-oi mai avea puterea gândului… așa că vă rog direct:
-Care vă știți că îmi sunteți pe lista de prieteni și nici nu v-ar conveni să apăreți pe aici după hachițele minții mele, trimiteți poză! O.K.?
Uite acum… Am reprezentat-o pe https://imaginarycoffee.wordpress.com/ prin chipul unei persoane de culoare. O culoare pe care de regulă o asociem ciocolatei, dar am zis că merge și la cafea, ce ziceți?
Bun. Gata cu preambulul, că dacă mă întind mai mult nu-mi mai rămâne vreme de desen. Da, din păcate și astăzi voi merge la muncă, în doar câteva minute mai încolo… Am afirmat că îmi este dragă. De ce? Cafeluța face parte dintre aceia la care m-am înscris ca urmăritor, nu neapărat din frumusețea textului pe care l-am citit, ci din frumusețea sufletului pe care l-am simțit înapoia rândurilor. Nu știu cum să explic mai bine… E o amprentă acolo. Uf! Iar simt nevoia să fac o trimitere spre cineva dintre voi, ca să fiu mai bine înțeles. Uite… Aurora de la Eco, spre exemplu. Îi privești o lucrare și îți zici: Ah, ce frumos! Dar îi vezi și sufletul totodată. Simți că și acela e frumos.
Așa ceva am simțit citind un articol al Cafeluței. Unul singur mi-a fost edificator. Celelalte nu au făcut decât să îmi întărească și mai mult impresia inițială. Este curată și pură ca un nufăr. Iar gândurile sale îndreptate către tată… Pe care tată nu l-ar fi trecut lacrimile duioșiei? Pe mine unul, da! De atunci, chiar de atunci mi-a fost și dragă! Https://imaginarycoffee.wordpress.com/ e de citit, de simțit, de iubit! ❤
Urmează Joculdeavatiascunselea
La cât de frumos e desenul şi la cât de cald aţi scris, cine nu ar ierta mica întârziere?
Se simte sufletul dincolo de rânduri la Cafeluţă, da.
LikeLiked by 3 people
Mulțumesc tare, tare, Potecuță! Cuvintele tale mă ating întotdeauna!♥️
LikeLiked by 1 person
Stii cât iubesc eu asta, nu? 🙂 Mulțumesc că nici sufletul tău nu stă pe departe!
LikeLiked by 1 person
Pur și simplu m-ai lăsat fără cuvinte! 🙂 Am așteptat cu nerăbdare desenul, pentru că sunt foarte curioasă cum m-ar vedea cineva doar prin cuvintele și gândurile pe care le împart aici, cu cei care mi-au devenit dragi, fără măcar să-i cunosc. Intr-adevăr, totul a început de la o cafea pe care mi-am imaginat-o cu tatăl meu și mi-au trebuit câteva luni pentru a mai posta ceva. Prețuiesc cuvintele, de aceea condeiblog a fost de la început unul dintre preferatele mele (vezi, deja te contrazic!). Imi place ciocolatiul în care m-ai imaginat, cine nu-și dorește măcar vara să se „rumenească” puțin? Și-apoi era nevoie și de o pată de … cafea! 🙂 Îmi închipui că e un efort fantastic să schițezi fără niciun reper, de aceea apreciez înmiit! Și, mai ales, vreau să-ți mulțumesc că m-ai ales pentru a face parte din această galerie. Dacă-mi permiți, mi-ar plăcea să mă laud și pe blogul meu cu portretul făcut de tine. Imbrățișări!❤️
LikeLiked by 6 people
Ar fi o onoare! Întotdeauna am mari emoții înainte de publicare, dar răsplătite cu aceeași măsură după ce „clientul” este mulțumit. Sunt din Argeș și la fel ca și bietul Manole, mereu îmi zic că se putea mai bine, că mai trebuia să spun ceva, ori altcumva, sau să accentuez tușa desenului într-un loc, ori poate chiar să șterg în altul… Sunt recunoscător că toată lumea este indulgentă cu mine! 🙂
LikeLiked by 2 people
Îți înțeleg ezitările, dar aceasta e dovada că te implici sufletește. Cât despre emoții… să le vezi pe cele ale „subiecților”! E tare ideea ta! 🙂
LikeLiked by 1 person
:))
LikeLiked by 1 person
Reblogged this on Cronopedia.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc frumos!
LikeLike
Tocmai voiam să exclam: Ce frumoasă-i Cafeluță! Dar nu-i ea în desen. În schimb este ea în text. Așa că mă întorc la exclamația inițială: Ce frumoasă-i Cafeluță!
LikeLiked by 3 people
Îmi place maxim portretul! Tot caut o poză în care să am atitudinea asta și să le postez cumva în paralel! Condeiblog e genial! 🙂 ♥️ Muțumesc, Jo!
LikeLiked by 1 person
Când o găsești vreau să văd. 🙂 Altfel, da, Condei este foarte talentat.
LikeLiked by 1 person
Dacă fiecare dintre noi ne-am lua câte un semn de punctuație, mie mi-ar reveni cel al mirării iar ție, neîndoios ți s-ar potrivi semnul exclamării, Jo! 🙂 Categoric la tine rămâne ăsta, dar mă gândeam că și virgula mă caracterizează… Niciodată nu știu să mă opresc 🙂
LikeLike
Deci suntem același semn de punctuație, doar că tu te miri de ce exclam eu atât de mult. Sunt optimistă! Și, la drept vorbind, desenul tău este frumos și gingaș. Mi-a plăcut foarte mult. Și mi-a plăcut și ce-ai scris despre Cafeluță. În altă ordine de idei, virgula este și dușmanca mea. Dar avem un băț și un punct, așa că… o punem noi la punct până la urmă. 😀
LikeLiked by 1 person
PS Care vă știți că îmi sunteți pe lista de prieteni și nici nu v-ar conveni să apăreți pe aici după hachițele minții mele, trimiteți poză! O.K.? ”nu v-ar displacea„ îmi închipui c-ai vrut să zici. Sau trebuie să mă duc la culcare că nu mai înțeleg nimic? 🙂 Btw. Eu sunt (Maria) Mirabela + 30. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, la tine e stabilit, nu am probleme… 🙂
LikeLike
Cred ca este printre primii pe care i-am dorit sa-mi apara in cititor. Necesara zilnic precum…cafeaua!
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc! Aprecierea este reciprocă! ♥️
LikeLiked by 1 person
Ma onoreaza!
LikeLiked by 1 person
Un cavaler în haine de turist… 🙂
LikeLiked by 1 person
Cavaler sa zicem dar haine? Afara sunt peste 34 °C!
LikeLike
Da, este deosebită din nou viziunea ta ș iarăși îmi place mult!
Pe Cafeluță o știu mai puțin – mea culpa… – dar m-ai și m-a făcut să “beau” porții mai serioase din ea… ❤
P.S. … Dacă-s pe lista cu pricina (teoretic, da, aș fi 🙂 ), pot să spun doar că-s atîtea poze reale cu mine pe net, încît eu chiar prefer una… imaginară 😀❤
LikeLiked by 1 person
Îmi beau adesea cafeaua citind textele tale, pe care le apreciez în mod special. În ceea ce privește desenul, e prima dată când mi se face un portret pe nevăzute! Senzația e excelentă! ♥️😀
LikeLiked by 2 people
Da, și eu m-am plimbat ieri pe la tine și mi-am dat seama, cu aceeași plăcere, că te știu – tot din citite 🙂
Te cred, e foarte reușit ❤
LikeLiked by 2 people
Teoretic, zici? 🙂 Tu ai și poza selectată, îmi pare rău, s-a strigat Bingo! :)) Îmi ajunge de cât imaginar am parte, nu crezi? Iată spre exemplu, despre Em Madera chiar nu mai știu nimic și urmează joia viitoare. A fost acolo și mie îmi este dragă încă. Disparițiile unora pe perioade mai lungi sau mai scurte înseamnă ceva doar pentru ei, nu și pentru mine. Toți care ați intrat în inima mea, rămâneți definitiv acolo!
LikeLiked by 2 people
Știu o singură Em, Em Sava, dar cei doi ani de blogging ai mei, pe lîngă voi… Uneori mai citesc pe la cîte unul de oameni foarte faini dispăruți de pe wp în timp și am o senzație stranie că am pierdut ceva – și acum sînt destui cu care nu vorbesc curent, dar îi citesc mereu cu multă plăcere spirituală și mi-ar părea tare rău să n-o mai fac…
Bingo, zici…? C’est la vie, fiecare cu saturația lui 😀😀❤
LikeLike
Savurez cu drag Cafeluța, cea reală din cană, dar şi cea care scrie! Sigur că-mi place ce şi cum scrie, mi-a plăcut portretul mult de tot, deşi am înțeles că este doar… “imaginată” de maestrul Condei! Iar acest lucru este cu adevărat senzațional! 🤗🤗 câte una pentru fiecare!
LikeLiked by 2 people
Și pe mine mă încântă felul în care m-a imaginat! Este într-adevăr este senzațional!!♥️ 🤗
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc Aurora, foarte mult! Tu ești maestra pe aici, știi bine!
LikeLiked by 1 person
O! Mulțumesc mult!😊
LikeLike
Cred că pentru fiecare coleg de blog, care nu are o poză la vedere, ne facem o imagine în gând. Așa mi-am făcut și eu pentru Cafeluța, dar o aleg mai bine pe cea desenată de tine. Jos pălăria și pentru felul cum ai descris-o! Merită să o ”degustăm” de fiecare dată!
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc! Da, e ciudat să te vezi într-un chip nou, dar e și foarte funny! ♥️
LikeLiked by 1 person
Ea avea deja un desen la profil, unul foarte interesant, care mi-a sporit mult emoțiile. Acum a devenit o cafea ceva mai concentrată, ca să zic așa 🙂
Mulțumesc frumos, Petru!
LikeLiked by 2 people
Si poza mea o ai, chiar in 2 sau 3 ipostaze, asa ca… Nu e nevoie sa iti mai trimit.
LikeLiked by 1 person
Daaa! Nu știi cât de bucuros sunt pentru ele. Am și ales de pe acum, bineînțeles 🙂
LikeLiked by 1 person
Am să te promovez pe blogul meu ”pictor” de portrete.🙂
Cred că este odihna minții și a inimii.
”imaginarycoffee” te apreciez.
LikeLike
Reblogged this on Imaginary Coffee and commented:
Îmi lipsesc zilele speciale! Sunt sigură că ele există, dar trec pe lângă mine fără să le mai observ sau să le mai apreciez unicitatea. Dar câteva cuvinte m-au făcut să aștept cu nerăbdare ziua de joi. https://condeiblog.wordpress.com/ , care a inițiat o galerie cu portrete imaginate ale celor de pe aici, m-a menționat ca fiind următoarea pe lista lui. Nu am fotografii cu mine pe blogul meu sau, cel puțin, nu sunt clare, așa că nu avea nicio imagine cu mine. Asta a fost cel mai interesant: să văd cum mă percepe cineva doar prin textele pe care le public. Cum arăt eu pe dinăuntru? Iar vineri a fost genul acela de zi specială: vară, aproape weekend, Cavendish a învins la Carcassonne și…. am primit portretul meu imaginat. Este senzațional! Am culoarea cafelei, iar ochii sunt divini. M-am regăsit în atitudinea portretului, așa că căutat o poză în care să am o ținută apropiată. Mulțumesc, condeiblog, pentru surpriza uriașă pe care mi-ai făcut-o!
LikeLike
M-a prins microbul cu rubrica de joi, abia astept sa vad pe cine mai recomandati!
LikeLike
Cam cu intarziere am ajuns si eu pe aici, cand deja petrecerea s-a spart, sarbatorita a plecat cu cadourile, dar vreau sa stie ca o apreciez pentru gusturile bune si calitatea postarilor. Abia astept sa citesc ce vei scrie despre urmatoarea. 🙂
LikeLiked by 1 person
Dragă Ana, bine ai venit în clubul meu! 🙂 Noi pe aici nu strângem scaunele niciodată, ca musafirii să poftească oricând doresc ei.
LikeLiked by 1 person