Joi e despre voi – Azi, Imaginary Coffe

• 

Chiar mai deunăzi ne făcea Petru un periplu al evoluției, cu cele două fațete ale progresului și nu mai știu dacă am și comentat, sau numai am gândit la ce aș spune despre asta. Vorbitul în gând cu voi, se suprapune de multe ori peste actul în sine al scrisului și ajung în situația în care pur și simplu nu mai știu dacă anumite chestii chiar le-am transmis, au ba. Vă mărturisesc că de multe ori am sperat astfel, ca măcar fulgi zburătăciți din penajul aripilor de gând, să ajungă până la destinatar. Telepatia… Dacă știința telecomunicațiilor nu s-ar fi dezvoltat chiar ea cel mai mult dintre toate și am fi lucrat mai mult la/pe noi înșine, să ne simțim, să ne regăsim unii într-alții, oare ar fi existat șansa reală de a comunica între noi așa, direct prin gânduri? Zic asta fiind convins că nu e ceva atât de imposibil cum pare. Am și reușit până acum de câteva ori cu persoane foarte dragi.

De data asta însă, cu Cafeluța nu mi-a ieșit. Cu toate că ea îmi este mie foarte dragă, dar poate că nu e îndeajuns numai atât și trebuia puțină reciprocitate. Ea va zice că nu-i adevărat… 🙂 Hai mai bine să o punem și pe asta în cârca 5 G-ului. Prea multe interferări de unde, nu-i așa? 🙂

În fine, ce vreau să zic prin asta și ce aveam eu să-i transmit? Încă de când am nominalizat-o că va urma, mi-am dorit să ia legătura cu mine și să îmi trimită o fotografie. Asta pentru că mă simțeam cam blocat de ochii aceia ai portretului din profilul său, cafenii cum altfel, și nu știam să fac ceva mai frumos de atât. E drept că într-adevăr n-am avut timp ieri, dar am tot sperat ca după prelungiri…

Așadar dragii mei, n-o mai dau pe ocolite. Poate unde în ultima vreme am cedat și eu valului social și mi-am luat celular „ca toată lumea”, n-oi mai avea puterea gândului… așa că vă rog direct:

-Care vă știți că îmi sunteți pe lista de prieteni și nici nu v-ar conveni să apăreți pe aici după hachițele minții mele, trimiteți poză! O.K.?

Uite acum… Am reprezentat-o pe https://imaginarycoffee.wordpress.com/ prin chipul unei persoane de culoare. O culoare pe care de regulă o asociem ciocolatei, dar am zis că merge și la cafea, ce ziceți?

Bun. Gata cu preambulul, că dacă mă întind mai mult nu-mi mai rămâne vreme de desen. Da, din păcate și astăzi voi merge la muncă, în doar câteva minute mai încolo… Am afirmat că îmi este dragă. De ce? Cafeluța face parte dintre aceia la care m-am înscris ca urmăritor, nu neapărat din frumusețea textului pe care l-am citit, ci din frumusețea sufletului pe care l-am simțit înapoia rândurilor. Nu știu cum să explic mai bine… E o amprentă acolo. Uf! Iar simt nevoia să fac o trimitere spre cineva dintre voi, ca să fiu mai bine înțeles. Uite… Aurora de la Eco, spre exemplu. Îi privești o lucrare și îți zici: Ah, ce frumos! Dar îi vezi și sufletul totodată. Simți că și acela e frumos.

Așa ceva am simțit citind un articol al Cafeluței. Unul singur mi-a fost edificator. Celelalte nu au făcut decât să îmi întărească și mai mult impresia inițială. Este curată și pură ca un nufăr. Iar gândurile sale îndreptate către tată… Pe care tată nu l-ar fi trecut lacrimile duioșiei? Pe mine unul, da! De atunci, chiar de atunci mi-a fost și dragă! Https://imaginarycoffee.wordpress.com/ e de citit, de simțit, de iubit! ❤

Urmează Joculdeavatiascunselea