Joi e despre voi – Azi, Mihai Hai-Hui

• 

Îmi făcusem pagină de blog… Mă bucuram, dar nu îmi era încă destul de clar cum aveam să o și folosesc. Mi-a stat mereu în minte gândul că o să vină ea cândva și vremea aceea când o să scriu la modul serios și nu numai pe bucăți de hârtie, ori prin caiete abandonate. Asta ar fi urmat să se întâmple însă pe undeva pe la pensie, când credeam eu că voi avea mai multă liniște și tihna potrivită pentru așa ceva. Nu mă simțeam încă pregătit, nici măcar pentru a le aduna de pe te miri unde și să le trec „pe curat”. Da, pentru că asta îmi închipuiam eu că este blogul. Un fel de loc curat, unde voi putea să îmi fac acea ordine care mi-a lipsit de când mă știu. Astfel că a trecut mai bine de un an fără a ajunge să întinez vreun pic, albul paginii încă nescrise. Mă cam intimida la drept vorbind și acel buton albastru, știți care, acel PUBLICĂ! 🙂

Pentru că odată apăsat, îmi imaginam că mii de ochi se vor lăsa deodată deasupra poezelelor mele și le vor face jirebii cu franjuri, criticându-mă și punându-mă la punct. Însă pe 10 august 2018, n-am mai rezistat emoțiilor patriotice și, cum nu mai puteam să particip fizic la evenimente, m-am manifestat de data aceasta prin scris. După care totul îmi devenise simplu și îmi era drag că de-acum, pot să-mi dau în sfârșit frâu liber gândurilor. Nu mă preocupa prea mult să știu câți și cum mă citesc, eu scriam…

Până când mi-a ieșit în cale cel căruia îi dedic astăzi joia, Mihai Hai-Hui. El își zice așa probabil fiiindcă în afară de scris (că toți, sau majoritatea dintre noi ne scoatem pâinea cea de toate zilele din alte activități, nu-i așa?), se ocupă cu plimbatul prin lume. Nu oricum, ci cu ditamai tirul. Șofer profesionist prin urmare. Bine… Chiar dacă mi-a obținut admirația că a fost într-atâtea locuri minunate, altul este motivul pentru care am ajuns să îl apreciez. Cu mașina lui de lucru a urmat întotdeauna trasee precise, din punctul A în punctul Z, cu întoarcere probabil prin punctul N. În schimb, mintea i-a mers pe direcții încă și mai interesante și aici cred eu că i se potrivește mai degrabă titulatura de Hai-Hui… Citindu-l, nu ai cum să nu rămâi surprins de câte îi mai trec omului acesta prin cap. Povestiri captivante, plasate undeva în istorie sau din domeniul fantastic, dar și reportaje din viața lui de zi cu zi. E de văzut în continuare. Cei care nu l-ați citit deja până acum, veți avea numai de câștigat descoperindu-l, vă asigur.

Și omul acesta așadar, m-a luat în primire după acele câteva postări ale mele, m-a încurajat să continui că o fac bine 🙂 și mi-a făcut și niște recomandări. Eu nu știusem spre exemplu până în acel moment, să umblu și să caut după voi, cei ce aveați să deveniți ulterior atât de importanți pentru mine. Astfel, lumea mea s-a tot lărgit de atunci încoace și cunoscându-vă, mi-am încălzit inima la focul dragostei de frumos.

Urmează la rând… Potecuța!