Joi e despre voi – Începuturi

Așa mi-am dorit să se intituleze un serial, în care joi după joi, adică în fiecare astfel de zi a săptămânii, să mă ocup de câte unul dintre voi, cei prezenți aici, să vă fac un portret fizic și poate încă ceva. Mai bine zis, să încerc! Proiectul îmi stă în cap de mult, dar realizarea se lasă greu. Pe de o parte, energia mea se pare că și-a cam consumat stocul: de abia reușesc să vă citesc lucrările voastre, ați văzut… Apoi, de la gând la execuție, m-am poticnit într-o nouă problemă. O îndemânare care se baza exclusiv pe lucru mult și încăpățânare, nicidecum pe talent, s-a cam pierdut și nu mă mulțumesc deloc rezultatele. Dar ce să mai aștept… Ochii nu-mi vor fi mai buni de aici încolo, poate doar mâna pe parcurs, dar mă bazez foarte tare pe bunătatea și înțelegerea voastră. Aveți îngăduință cu mine, atâta doar se poate deocamdată. Posibil ca încăpățânarea mea de a continua chiar și când nu e încă bine, numai de dragul intenției, va aduce și niște roade mai bune, să sperăm. Pentru că meritați! Și vreau să se afle cât a însemnat acest blog… Și mai înseamnă încă!

Cam ca toate lucrurile făcute de mine în viață, și el stă tot sub semnul nimerelii. Ca să nu zic de-a dreptul că mi-am făcut pagina din prostie 🙂 Da, pentru că de fapt am vrut să scriu un comentariu (chiar la cel prezentat acum aici) și pentru că nu reușeam nicicum, am crezut eu că nu-mi este acceptat deoarece nu sunt la rându-mi, blogger. Și mi-am încropit-o cât ai zice pește, urmând toate acele instrucțiuni care la vremea aceea mi s-au părut simple. Azi nu cred că aș mai fi în stare, sunt tare curios dacă voi reuși să tăguiesc, deși am întrebat și am primit răspuns cât se poate de lămuritor de la voi. Negreșit trebuie să vă mulțumesc, chiar și de nu voi izbândi deocamdată. Poate dacă nu-mi iese încă, o faceți voi în locul meu? Până mă deprind. Mihai, Ioan… Please! Am nevoie ca numele celui de care mă ocup să trimită către blogul său, așa ar fi frumos și s-ar cuveni.

Încep așadar cu părintele Ioan-Florin Florescu pentru că el reprezintă cum am mai zis, motivul începerii. Mi-ar veni greu altfel, să fac un așa-zis clasament al locului pe care îl ocupați în inima mea. Desigur pe unii vă iubesc mai mult, vă știți, dar ca să îmi liniștesc cugetul că absolut toți care sunteți unu și unu vă și regăsiți astfel, voi urma o linie oarecum cronologică, așa cum ați apărut în viața mea. Și să provoc pe acei cititori discreți, care îmi mai vin pe aici dar nu lasă nicio urmă 🙂 să îmi fie și ei de categoria PRIME… Așa, ca voi! 🙂

Ioan-Florin Florescu este un scriitor excelent, eu i-am citit numai Jurnalul Scoțian, dar are foarte multe cărți și articole grozave. Nu toate pe temă religioasă, veți fi surprinși de cât colorit are paleta sa scriitoricească. Totuși eu nu pot face abstracție de faptul deosebit de important, că este preot la o parohie românească din Edinburgh. Unul dintre cei aleși, hărăziți să ne redescopere biserica așa cum este ea de fapt și nu așa cum a ajuns să ne pară, mai ales în mijloacele media. Urmăriți-l și mai discutăm… Eu îl stimez în mod deosebit pentru aceasta, și-i pun abia în plan secund calitatea de scriitor, cu toate că e colosal. Citiți-l! Nu știu de ce, blogul său și acum mi se pare puțin cam incomod, dar numai din motive tehnice, ori mai bine și mai corect zis, faptului că sunt eu atehnic. Aici mi-ar fi tare drag să mă contraziceți! 🙂