Mărțișor

Poate că vremea nu este în concordanță cu data calendaristică a sosirii primăverii… Nu oriunde și nu întotdeauna. Dar o prefacere tot se întâmplă, măcar în sufletele noastre. Precum ghiocelul care își caută ieșirea de sub zăpadă spre a se lăsa mângâiat de soare pe creștetul alb, la fel se întind și inimile noastre după căldura dragostei.

Avem această sărbătoare a bucuriei începutului de primăvară, pe care o celebrăm prin mărțișor. Un vechi obicei al colțului de lume numit România, de care sunt mândru. Dăruim frumos către frumos. Simbol de apreciere pentru cele care ne încălzesc viața prin surâsul lor. Aș vrea să merg cu brațele pline de flori și să le ofer tuturor fetelor și femeilor care îmi ies în cale. Aș vrea…

Dar nici măcar nu am să ies. Am să stau ca Riga Crypto pe întuneric și doar am să mă bucur visând că o fac. Nici măcar când eram acasă în România, nu eram în stare să ofer pe măsura gândurilor, mult mai generoase decât posibilitățile. Dăruiam câteva din drag, alte câteva mai multe din obligație și rămâneam mereu cu o mare dorință neîmplinită. Aș fi vrut să nu lipsesc pe nimeni de mărțișorul meu, să reușesc asta fără să îmi număr banii din portofel, din preaplinul inimii și nu al pungii. Să mă opresc în dreptul fiecărei femei și luându-i mâna într-ale mele, să o strâng și să o sărut. Cu dragoste și recunoștință că există, că luminează și încălzește acolo unde se află. Și să-i dăruiesc un ciob din inima mea, ca o oglindă în care să își vadă propria frumusețe. La această formă de mărțișor mă gândeam și credeam că este imposibil.

Cum dar să nu-i fiu recunoscător virtualului, pentru că îmi dă exact această posibilitate după care tânjeam…

De aici, retras în ungherul anonimatului meu umbros, eu pot chiar acum în acest 1 martie, să explodez din dragoste pentru toate femeile lumii în miliarde de scântei multicolore și să mă dăruiesc ca aerul și ca apa, tuturor. Și pentru fiecare să vă ajung la piept, ca mărțișor.

Condeivirus (transmisibil, dar neletal  🙂 )