Leapșa cu autoportret

Fire contemplativă, pe mine o să mă descoperiți întotdeauna stând liniștit la o parte și bătând din palme pentru prestația altora. Sunt mai bucuros așa, pe margine, pentru că nu mă simt bine să fiu tocmai în centrul atenției și în plus de asta, de acolo pot să cuprind cât mai mult cu privirea și să mă încarc de impresii. Arareori, la ceasuri mari și la șapte ani o dată, mă apucă vitejia și  răstorn toate așteptările, dând în clocot cum se spune. Ca sugestie vizuală, vă puteți închipui cafeaua dintr-un ibric pus pe foc. Dar dacă vă vine în minte mămăliga dintr-un tuci, nu-i bai. Îmi place să mă prezint ca un român get-beget!

Ecoarta m-a prins într-un comentariu dat la una dintre lepșe și m-a invitat cum ar veni vorba, să calc în centru și să-mi pun genunchiul pe periniță. M-a provocat! Practic, m-a scos din zona mea de confort, fără doar și poate. Acum, ce să mai fac… Liniștit-liniștit, dar niciodată n-am lăsat vreo provocare nesatisfăcută. Dacă m-aș fi născut în evul mediu, muream de o sută de ori până să mai apuc a îmbătrâni, iar rugămintea unei domnițe, aș fi considerat-o poruncă întotdeauna. Ca și azi și ca toți bărbații, dealtfel… Dacă stimatele doamne se vor gândi însă imediat la dusul gunoiului, îmi pare rău, dar asta nu e tocmai o rugăminte demnă pentru un cavaler. 😊

Mai bine o iau în considerare pe cealalta, și anume prinsul lepșei de la domnița Ecoarta. O leapșă preluată și de dumneaei de la Diana și căreia i se spunea „Autoportret chinezesc”. Nu s-a lămurit până la urmă de ce îi zicea chinezesc, așa că eu am renunțat să-i mai trec acest atribut la intitularea articolului, din motive destul de evidente. M-am temut că nici nu-l veți mai deschide, de teama coronavirusului. Așadar nu e nimic chinezesc, vă rog să serviți cu încredere și să vă contaminați numai cu voie bună.

Pentru că în mintea mea existau disensiuni între accepții, dându-mi de furcă noțiunea de „aș fi” și cu cea de „mă socotesc” , am dat mai mereu câte două răspunsuri, ca să fiu cât mai corect cu mine însumi. În fond, nu sunt cum mi-aș dori să fiu, dar și tendința este destul de importantă. Sper! Așadar…

  • Dacă aș fi o carte, aș fi Patericul, carte profundă, plină de înțelepciune.

Mă socotesc însă o carte poștală. Ușurică, dar prietenoasă.

  • Dacă aș fi un personaj dintr-o carte, aș fi Robinson Crusoe.

Mă socotesc însă micul Kim.

  • Dacă aș fi un film, aș fi Spartacus.

Mă socotesc însă Bambi.

  • Dacă aș fi o țară, aș fi America.

Mă socotesc însă (și pe bună dreptate), România.

  • Dacă aș fi un instrument muzical, aș fi orgă. Să pot cânta dintr-o dată cu mai multe glasuri.

Mă socotesc flaut.

  • Dacă aș fi un actor, aș fi Mel Gibson.

Mă socotesc mai degrabă Robin Williams.

  • Dacă aș fi un fenomen al naturii, aș fi fulger.

Mă socotesc însă adiere de vânt, ce răscolește doar praful.

  • Dacă aș fi un pictor, aș fi Maurice Quentin de La Tour.

Mai drept ar fi Ștefan Luchian

  • Dacă aș fi o pictură, aș fi „Santinela” lui Grigorescu.

Mai pot fi și „Ciobănașul” de același autor, sau…mai pe aproape ar fi „Un zugrav” al lui Luchian.

  • Dacă aș fi superputere, aș fi … un sfânt!

Sunt pe departe.

  • Dacă aș fi personalitate istorică, aș fi Constantin cel Mare.

Pe Tudor Vladimirescu l-am simțit cu inima, atunci când i-am învățat pagina de istorie.

  • Dacă aș fi animal, aș fi leopard.

Sunt însă bărbat. (Un fel de animal și acesta… de casă, cum ar veni 😊 )

  • Dacă aș fi floare, aș fi … arbore-lalea (liriodendron tulipifera)

Poate sunt un narcis?

  • Dacă aș fi poezie, aș fi „Ce bine că ești” a lui Nichita.

De dragul acestui calambur neintenționat, voi rămâne într-o singură variantă.

  • Dacă aș fi curent literar, aș fi clasicism.

În totală opoziție cu mine, aș forma însă un curent nou, care să mă aibă promotor. Și în ciuda lui Tzara, uite-așa!

  • Dacă ar fi să aleg un motto, aș zice după Gandhi: „Trăiește ca și cum ai muri mâine, învață ca și cum ai trăi veșnic.” E din acela motivațional, de pus pe perete. Frumos, dar absolut deloc compatibil cu voința mea.

Am eu însă un altul, care mi s-a potrivit mult mai bine și m-a scos din stres în dese rânduri: „Și mâine e o zi!” Însă chiar nu mai știu sigur dacă îmi aparține mie, ori vreunui alt om deștept?!

  • Dacă aș fi sentiment, aș fi iubire.

Dar și mai bine mi se potrivește dor. Iubirii mele arzătoare îi este necesară uneori puțină distanță, ca să nu prefacă atât de iute în scrum, totul împrejur. Mă doare dorul, dar mi-e bun. Iubirea din dor este super-procesată, filtrată și purificată.

  • Dacă aș fi verb, aș fi „a simți”. Mă îmbăt în dragul simțurilor.

Și nu e deloc un verb static. Simt că aș lucra ceva bun…

  • Dacă aș fi o calitate, aș fi…om.

Adevărat! De n-aș fi o calamitate…

 

P.S. : Nu predau această leapșă cu timbru poștal… O las așa, deschisă și fără de adresă, pentru a o ridica oricine poftește.

20 thoughts on “Leapșa cu autoportret”

  1. Sunt indragostit de arborele lalea! Ma bucur sa aud ca nu trece asa nebagat in seama cum mi se parea mie!
    Cand in Sibiul meu natal a fost retezat “pomul meu” am suferit ca un caine! Si acum cand trec pe langa curtea unde a trait zeci de ani am o strangere de inima!

    Liked by 2 people

  2. Felul în care aţi construit răspunsurile mă îndreptăţeşte să spun că la ultimul răspuns aţi greşit puţin. Aveţi din plin acea calitate, din păcate tot mai răruţă printre oameni. Om între oameni… nu mai poate fi chiar oricine. 😉
    Le-am citit şi savurat cu sufletul. Ca de obicei, vizita pe blogul ăsta mi-a încărcat bateriile.

    Liked by 3 people

  3. Cred că ești un artist care se subapreciază! Poate de asta scrii doar când ,,clocotești”.Te-ai exprimat minunat tot articul mă bucur să te cunosc!

    Liked by 1 person

  4. Aşadar, cavalere Condei, iată-te în mijlocul arenei. Nu-i aşa că nu a fost chiar atât de înspăimântător!? Domnița Dochia, adică Aura de la Eco (dacă ne mutăm prin cel ev mediu!), ți-a brodat, ca semn de mulțumire, pe-o frunză din arborele-lalea, trei cuvinte: mulțumesc că ai acceptat provocarea mea; mulțumesc pentru că ai păşit voiniceşte în arenă; mulțumesc pentru fiecare răspuns.
    Din răspunsurile tale am dedus un lucru: în viteazul cavaler (Spartacus) se adăposteşte un suflet nobil şi sensibil (Bambi). Sper să ajungă frunza/batista la tine curând. Am pus-o pe o pală de vânt….
    Îți mulțumesc!

    Liked by 2 people

    1. Am luat-o cu mare drag și îți ofer și eu în dar un mărțișor de smarald, ca să-ți bucure ochii tăi îndrăgostiți de natură. Îi pun șnur împletit din culorile tricolorului și-l expediez prin același minunat serviciu de curierat, anume pala … 🙂
      Pe-o pală de vânt
      Hoinar alergând
      Îmi trimit un gând
      Dintr-un singur rând…
      „La mulți ani, râzând!”

      Liked by 1 person

  5. Foarte mult mi-a placut cum v-ati autodescris. E bine sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine ca doar asa putem corecta ce mai e de corectat, ne putem imbunatati si putem sti ce sa cerem de la viata! 🙂 Sunteti modest, oricum!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s