Poate nu e încă prea târziu

Un om plin de bun simț, cu viziune politică, pregătit pe toate planurile fără să fie infatuat, vioi, cu o putere de muncă extraordinară, cu dragoste de țară și respect pentru cetățenii ei. Sunt cuvintele mele de apreciere pentru Theodor Paleologu. O apreciere pe care mi-am format-o singur și urmărindu-l pe unde am putut, în interviurile sale. Pentru că țintind în partidocrație, evident că a fost ținut în con de umbră. Un normal firește, născut din anormalitate, așa cum sunt multe la noi în țară. Și de bună seamă că i s-au pus etichetări nedrepte și mârșave, numai pentru că puteau și de asta erau în stare. Nu este genul agresiv și virulent, cu toate acestea opozanții lui s-au ferit să-i stea dinainte într-o confruntare directă, așa cum s-ar fi cuvenit, cum așteptam și am fi meritat. Ei, da! Noi, ăștia… alegătorii! Care suntem buni de bătut pe spinare prietenește și de primit zâmbete amicale numai acum, înainte de sufragii, iar apoi de ignorat complet. Ba unii nici măcar acum nu ne bagă în seamă, mult prea siguri de ei și bazându-se pe scorurile din sondaje. Prin platformă politică ei înțeleg masa oarbă de alegători încartiruiți iar nu viziuni și reforme politice. Theodor Paleologu aparține ce e drept, unei elite a intelectualității românești. Dar nu este un elitist. E un bun camarad. Ca profesor, nu ține doar prelegeri, ci interacționează cu cursanții și suscită la dialog. Primește întrebări și dă răspunsuri, dar adevărurile sunt descoperite împreună. La fel s-ar comporta și ca președinte. Ar deschide trasee de normalitate și ar instaura meritocrația. Este mai apropiat de cetățeanul simplu, mai mult decât oricare alt candidat. Cum? Pentru că nu s-a ridicat prin forța banilor, ci prin forța spiritului. Și asta îl califică totodată să vorbească de la același nivel, chiar pe limba lor, cu oricare dintre omologii săi din cancelariile vestice sau americane. Îmi doresc mult să fiu reprezentat cu cinste și demnitate, să îmi arborez cu mândrie însemnele naționalității române, și de aceea eu îl votez. Mai jos redau ultima epistolă primită…

Dragi prieteni.
Vă scriu astăzi pentru ultima oară în această primă etapă a campaniei electorale. Nădăjduiesc că vă voi scrie din nou începînd de luni, cînd vom intra în linie dreaptă în lupta pentru Cotroceni. Vă scriu în primul rînd pentru a vă mulțumi pentru efortul extraordinar depus în aceste săptămîni de campanie, pentru excepționalele întrebări trimise, pentru implicarea și dedicația dumneavoastră. Mai avem un singur pas de făcut: să mergem în acest weekend în număr cît mai mare la vot!
Din păcate, așa cum anticipam cînd am intrat în această cursă electorală, democrația a fost mai degrabă obstrucționată decît celebrată. Din păcate, contracandidații mei principali au evitat dezbaterea pînă în ultima clipă sau întru totul. Din păcate, televiziunea publică a refuzat difuzarea unei dezbateri televizate cu toți candidații la un loc, deși am cerut acest lucru în mod expres și oficial. Din păcate, încă trăim în țara bunului-plac, a partidocrației și a calculelor de culise.
Această stare de fapt s-ar putea schimba începînd cu 11, apoi cu 25 noiembrie. Avem în acest weekend o șansă la 30 de ani să votăm omul, nu calculele meschine pe hîrtie. Avem în sfîrșit șansa să votăm valori auntentice de dreapta. Sînt mîndru și în același timp întristat că la 30 de ani de la căderea regimului comunist sînt singurul candidat cu valori clare, asumate, de dreapta. Sînt singurul liberal autentic în vremuri de derivă ideologică și morală ale Partidului Național Liberal. Sînt singurul conservator moderat, în vremuri de confuzie doctrinară în tot spectrul politic. În fine, sînt singurul creștin-democrat asumat într-o țară profund creștin-ortodoxă.
Avem duminică șansa unică să ne votăm destinul firesc. Este important să ne mobilizăm în ciuda sondajelor părtinitoare, în ciuda ostilității președintelui în exercițiu, în ciuda aparentei căderi a Partidului Social Democrat. Avem datoria să ne prezentăm la urne și să ne invităm apropiații să facă același lucru. O prezență scăzută va avantaja ca de obicei partidele mari și jocurile de culise. Dacă ne prezentăm în număr mare și dacă votăm pentru valorile în care credem și pentru ideile cu care ne identificăm, avem o șansă uriașă să le încurcăm calculele.
Vă mulțumesc încă o dată pentru tot sprijinul și mă aștept să ne reîntîlnim din nou de luni, cînd vom trece la treabă pentru ultimele două săptămâni de campanie!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Cu prietenie,
Theodor Paleologu

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

7 thoughts on “Poate nu e încă prea târziu”

    1. Nu-i acuză nimeni de lipsă de inteligență 🙂 Doar de meschinărie. Această confruntare nu era în interesul lor și conștienți de asta, s-au comportat ca atare. „Talk to my hande!”… Cam așa ceva.

      Liked by 1 person

  1. Who the naiba e Paleologul asta?
    Mdea… e vina mea că habar nu aveam, abia acum am googālit și l-am ginit.
    Dacā-i așa bun, sā iasă… dacă nu… să se ducă!
    Huh, politica asta 😀

    Like

    1. Exact asta e problema… Că în ceasul al doisprezecelea unii se mai întreabă cine e. Uite, să facem un exercițiu de imaginație. Să zicem că oferta Paleologu nu exista. Și să zicem că noi ăștia de pe aici și de pe dincolo (facebook), descopeream că ai fi cel mai potrivit să ne reprezinți. Nu râde, admite te rog… Și te îndemnam: -Încearcă șerifule! Ești om dintr-o bucată, oltean hotărât, intransigent… chestii de-astea. Mai punea și doamna Dana niște laude pe acolo 🙂 că știe mai multe… În fine, te convingeam să te înscrii. Cum ai fi procedat dumneata ca să te faci cunoscut? Ne aveai pe noi, cei câteva mii de cititori și cam atât… Cum spărgeai cortina de plumb? Cum ajungeai la urechea tuturor? Ca să nu zică unul sau altul că cine mai este și Hai Hui ăsta? Nu aveai nevoie de înfățișări la Tv? Nu aveai nevoie de dezbateri, de confruntări cu ceilalți, să le dovedești tuturor că ești cel mai bun? Despre asta e vorba. Omul acesta a fost ținut ca un leu în cușcă, să răcnească la zăbrele. L-au ascultat numai cei de pe raza cât i s-a putut auzi răgetul. Nu este corect. Are viziune, are planuri pe termen lung, adică să tragă macazul și să pună locomotiva pe șinele potrivite… Nu își dorește nimic pentru el însuși pentru că este pe deplin realizat. Profesional, material și social. Și își iubește foarte mult activitatea de predare în școala lui particulară. Dar iubește România și își prețuiește ascendența. Vrea să lase la rândul său ceva bun în urmă, cel mai frumos parcurs al unui om care înțelege istoria, la 30 de ani după ce alt om providențial, Ion Rațiu, a fost de asemenea marginalizat. Măcar la primul scrutin putem să votăm așa cum simțim și cum ne îndeamnă conștiința. La al doilea, de va fi ca visul nostru și speranța de mai bine să fie din nou îngropate, vom reveni la alegerea celui mai mic rău… că doar ne-am învățat, nu-i așa?
      În altă ordine de idei, LA MULȚI ANI! pentru ziua de ieri…

      Like

      1. Hei, mulțumesc pentru urare… și pentru lămurire 😀.
        Și nu am candidat… pentru că nu am bani de băgat in găleți, spectacole cu dedicații de la Guță și apariții la tv. Ceea ce se pare că e și cazul Paleologului

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s