Purtătorul de cuvinte, cel ce înduioșează

Ioan Gyuri Pascu…

Ieri ar fi fost ziua lui, dacă ar mai fi stat printre noi. A intrat însă într-un veșnic azi, unde  serbează alături de îngeri…

Colțul Cultural

Nu știu dacă ați trăit senzația asta vreodată. Senzația aia pe care o ai atunci când citești o carte care te înmoaie pe dinăuntru… și știi că nu e o senzație, de fapt. E.

Asta a reușit să facă cu mine Ioan Gyuri Pascu în volumul său de poeme, Purtătorul de cuvinte. Să mă înduioșeze. Adică să mă mângâie pe interior, pe suflet. Să mă aducă în starea de duioșie. Fără pretenții, fără vorbe mari, cu versuri. Simplu, firesc.

Despre Gyuri, majoritatea știau că e „purtătorul de zâmbete”, cel de la TV, acela care ne descrețea frunțile… dar, cum rămâne cu inima? Cu Omul care face asta. Omul e acolo, în carte. Și nu numai. Chiar dacă nu-l mai găsim în aceeași lume cu a noastră, Gyuri s-a lăsat găsit prin ce a lăsat în urmă. Mi-ar fi plăcut să fi avut șansa să-l cunosc. Sunt convins că ar fi…

View original post 1,031 more words

6 thoughts on “Purtătorul de cuvinte, cel ce înduioșează”

  1. Mulțumesc pentru republicare! Așa e, ieri ar fi fost ziua de naștere a lui Gyuri, și e fascinant cum încă îl (re)descoperim prin intermediul creațiilor sale pe care ni le-a lăsat, fără de vârstă.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s