Frunza

autumn-2749298__340

Desprinsă de-a ei creangă ce-o ținea

Purtată-n zbor de vântul ce-o rupsese

O frunză sta pe sus și-acuma se credea

Că mai presus decât copacul ajunsese.

 

-Ce stați ca proastele, legate de copac?

Uitați-vă la mine, sunt liberă să zbor…

Striga ea celorlalte. Apoi pică-ntr-un lac

Când nu mai fu ținută de vântu-nșelător.

 

Un nufăr ce văzuse această întâmplare

O dojeni astfel pe frunza care se pierea:

-Tu n-ai știut nebuno, că oricine moare

De-și pierde rădăcina ce viață îi dădea?

5 thoughts on “Frunza”

  1. “Tu n-ai știut nebuno, că oricine moare / De-și pierde rădăcina ce viață îi dădea?”
    Ma duce cu gandul la cei care… aleg sa traiasca in alta tara decat cea in care s-au nascut. As avea atatea sa spun despre dezradacinarea aceasta incat… prefer sa tac. 🙂
    Multumesc, Condei… mi-ai provocat iar imaginatia!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s