Sufletul meu știe să cânte

microphone-1209816__340

Dacă v-ați născut în România, și cred că majoritatea cititorilor mei ați reușit performanța asta, știți cât de impregnată este la noi teama de ridicol, de penibil, grija de a nu te face de râs… Și parcă nu mi-a fost acest lucru chiar atât de evident, până nu l-am văzut pus în contrapondere cu acel „mă doare în cot” pe care îl au străinii față de „ce-o spune altul”. Nu se sinchisesc și pace bună! Singurul care lua seama la cei ieșiți din tipare eram eu bineînțeles, cine altul decât mine. M-am tot uitat, până ce am început după o vreme să mă obișnuiesc, să mă vindec la rându-mi. E natural să vezi un copil țipând, tăvălindu-se pe jos, ori călare peste vitrine, o femeie tatuată pe tot gâtul, o alta cu mopul pe cap, un bărbat cu părul jumătate verde și jumătate albastru, cu urechi ai căror lobi atârnă până la umeri din cauza unor chestii vârâte în ele… Ciudățenii. Dar nimeni nu are treabă cu nimeni. Când o fetiță ștergea cu fundul gresia dintr-o autogară, mama ei cotcodăcea nepăsătoare cu o altă femeie, și numai eu eram îngrijorat. Nimeni nu făcea observație puștiului care se fâțâia în dreptul ușilor automate, prevăzute cu fotocelulă. De afară venea un curent de îmi crăpau ochii însă…numai mie, care știam ce e ăla. Altora nu le păsa, fiindcă, nu-i așa? Curentul nu există. Ce simplu era… Îl ignori, domne! Nu-l recunoști, nu există și gata și cu problemele. Ai scăpat.

La noi e tocmai invers. Să nu aia, să nu ailaltă… Taci, că spui prostii. Stai smirnă. Mâinile la spate. Grijă în toate direcțiile SĂ NU TE FACI DE RÂS!

Cum dar să deschizi gura și să cânți? Dacă razi ca un măgar? Nu știi, dar totuși…

Cred că aș putea să număr orele de muzică pe degetele de la mâini. Făceam matematică în loc. Era considerată mai importantă. La una dintre acele ore, am fost puși să cântăm cu toții, gama. Pe rând. Nu știu dacă zic bine gamă, am spus deja că am carențe la această materie. Adică trebuia să ridicăm glasul de la do de jos, până urcam pe scara corzilor vocale, la etajul celui de sus. Simplu! Și apoi ne întorceam la parter.

Do-re-mi-fa-sol-la-si-do….do-si-la-sol-fa-mi-re-do. Oooo! Ce frumos! Păcat că nu mă auziți. Nu, că și de ați fi chiar aici, lângă mine, tot nu ați putea. Pe mine nici pereții de la baie nu mă aud. Pentru că eu cânt numai cu sufletul.

Când am văzut cum fiecare râde de fiecare, mi-am încleștat gura și nu am vrut să scot acele sunete pricinuitoare de haz. Note cântătoare, pe naiba! Am luat un 4 cu multă indulgență dar și cu ceartă îndestulă! Cred că este prima notă proastă primită de mine la școală. La muzică. Poate că am meritat-o, dar mi-a părut rău și mi-a fost necaz. Nu cânt eu frumos? E drept că n-aș ști chiar sigur, fiindcă de fapt nu deschid gura. Ca să cânți, trebuie să o caști și să…  Uăăiii! Țțțț! Rușine!

Dar cât de mult mă bucur să ascult…

Iar sufletul meu reușește această performanță. Să îmi cânte din liniște. Aud cântecele sale, sunt minunate, numai că nu sunt în stare să le redau în exterior. Îmi cer scuze, aș vrea, dar nu pot. Vitregesc lumea de un mare cantautor, știu, dar ce să fac?…

Oare? Cred că de fapt în fiecare suflet se află același mare compozitor. Nu-i așa? V-ați ascultat vreodată? Nu? Păi omule, dacă te-ai mărginit să reproduci numai piesele altora…

Fii puțin atent: – Uuu-a-a-iii-e..aaa-u-u-iii-ee!

Ei? Nu-i așa că e frumos? Taci, taci și nu mai râde… Ascultă-te!

sculpture-2209152__340 (1)

Acest articol mi-a fost inspirat de cântecul :

The Sound of Silence – Pentatonix” on YouTube

Chiar după îndrumările primite de la George-B, un blogger căruia îi sunt îndatorat, tot nu am reușit să îl postez aici, dar… îl găsiți pe YouTube, dacă v-am făcut curioși.

19 thoughts on “Sufletul meu știe să cânte”

  1. Cânt rău de tot, sincer spun, m-am auzit, e urât. Dar cânt toată ziua. Sigur, îi cruţ pe cei din jur, cânt numai când sunt singură. Acum, cu melodia asta, am cântat de trei ori, de trei ori am ascultat-o.
    Nu cred că aş cânta în public. Nu ştiu dacă de teama penibilului sau de teamă ca nu cumva unul, cu inima mai slabă să… na, Doamne fereşte, nu se ştie niciodată. 🙂

    Liked by 4 people

  2. Sigur că m-ai făcut curios. Sper că acesta este cântecul, chiar dacă, poate, este în altă versiune decât cea vizionată de tine.

    Cumva ne asemănăm, nu pentru că sufletele noastre ar cânta la fel (asta nu am de unde să știu), dar și eu am luat o notă de 4 la muzică. Singura printre mulțime de alte note foarte bune. Tot la muzică. Poate voi spune povestea asta, cândva, la mine pe blog.

    Liked by 2 people

    1. .) Ba da! Acesta era… Desigur, cântecul nu este în varianta originală, George-B mi-a arătat și o alta și pare să fie mult mai documentat. Dar mi-a plăcut ce-am auzit și am vrut să împărtășesc cu toată lumea. Mă bucur să îl văd aici. Eu numai de atâta fusesem în stare. Ca și cum aș zice: E frumoasă aurora boreală. N-am nicio filmare, însă du-te frumușel până în Norvegia, că merită să o vezi…
      Sunt abonat la blogul tău așa că…aștept povestea.

      Like

      1. Mă bucur că vrei să împărtășești cu noi, cititorii, indiferent ce.
        Cu muzica, dar nu numai, nu sunt într-o relație de documentare. Doar îmi place și o ascult. Cândva, când anii erau mai puțini, îmi plăcea să și cânt, pentru mine, dar între timp s-a depărtat de mine dorința aceasta.

        Am văzut că ești abonat, Condeierule, dar nu știu când anume va sosi momentul poveștii, pentru că la mine totul ține de inspirația de moment. Și apoi, spre deosebire de tine, eu nu mă pricep prea bine la povestiri.

        Liked by 1 person

  3. Ai avut o sursa superba de inspiratie …
    Cred ca de 30 de ani traiesc dupa principiul „mă doare în cot” … Sublim! 😆
    De cantat … cantam la 11 ani “Santa Lucia” … acum, “dupa ureche!” 😛

    Liked by 2 people

      1. Asa o fii … tu stii mai bine! 😛
        Eu … asa cum am scris, de 30 de ani traiesc “dupa ureche”, adica departe de … trupa Parazitilor! 😆

        Like

  4. Fain articolul, fain cântecu’. Mulțumesc Condei. 💖
    De cântat cânt și io, (da’ singură, cu căștile pe urechi, de obicei când gătesc sau fac curat) iar de Crăciun v-am și colindat (cred că atunci mulți au dat bir cu fugiții de pe blogul meu 😁🤣); în copilărie am câștigat într-o tabără și-un premiu I pentru interpretare… Amu io nu știu dacă chiar am horit fain sau juriu’ a fost nițel surd, îmi amintesc însă c-am dat și probă de departajare, am avut același punctaj cu încă o fată…
    Cu siguranță de atunci vocea mea s-a schimbat, în public chiar că n-aș mai îndrăzni să “behăi” (după cum mă complimentează dragii mei colocatari).
    Și nu de frica să nu mă fac de râs ci doar pentru că-mi cunosc limitele și nu vreau să par ce nu-s.
    Auzi, Aura cântăreață? Ha! 🤣
    Mă limitez la scris.

    Like

    1. Păi nu? Și mie mi-a scăpat poate prea multă vopsea la înCONDEIere. Nu sunt afon, ci doar foarte exigent cu mine. Nu se aude așa cum mi-ar plăcea. Cum e sunetul din sufletul meu… De Crăciun, firesc pentru mine în situația dată, am avut o stare cam melancolică (să nu-i zic chiar de jale amară) și mi-a scăpat acel colind, împreună cu cine mai știe câte… Îmi pare rău. Cum se numea articolul?

      Liked by 1 person

  5. De teama de a fi “ridicola” am scapat. Mi-a trebuit o cura de plecat din tara ca sa vad ceea ce, probabil, in Romania n-o sa vedem prea repede!
    Nu cant, dar ascult cu placere muzica buna. Clasica. Da’ am cantat! Unii specialisti au zis ca am voce, dar necultivata! Am cantat si la vioara, dar nu si nu! Nu s-a pus problema unei cariere. Erau ore in programa scolara! Drumul meu a fost altul, fara nici o legatura cu muzica!
    Sa auzim de bine si numai de bine!

    Liked by 1 person

  6. cine asta o mai fi? ma intreb amuzata. las’ ca-l citesc maine. gata cu lectura, somn. dimineata, ploua, frig, dau drumul la radiator, imi beau cafeaua dand scroll de pe telefon. sa vars cafeaua pe mine, nu alta!!! vai de capul meu! mor aici de rusine! ai apreciat articolele mele de doi lei??? doamne fereste! 🙂 domnule, scrii revoltator de…uluitor ca habar n-am ce sa zic! 🙂 vai de capul meu, ca am ramas cu gura cascata! (multumesc!)

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s