Brândușa

images brândușa

„Mult e dulce și frumoasă / Limba ce-o vorbim…” cânta în versuri Gheorghe Sion, iar Ioan Slavici rostea prin gura dascălului Clăiță, din „Budulea Taichii”, că „nu e nicio limbă mai frumoasă la sunet și mai deslușită la înțeles, decât cea românească…” Și le dau dreptate. Îmi e dor de vorba aceasta rotunjită, cu vocale suficiente, cu „r” sănătos și puternic, fără plescăieli și guturalisme.

Parcă și câinii hămăiau mai frumos acasă.

Țin bine minte cum lătrau câinii noștri mioritici: Ham-ham-ham! Indiferent că erau de rasă, ori maidanezi.

Aici câinele face Waff!  Că de…sunt britanici. Altfel, murdăresc la fel trotuarul, când stăpânu-său privește în altă direcție. Sau poate tocmai se face că nu observă? Dar când scoțienii vorbesc unii cu alții de pe o parte, pe alta a străzii? Atunci chiar parcă se ceartă niște câini.

De aceea și din alte o mie de motive, îmi este dor de graiul nostru.

Astă-vară eram la o terasă, cu doi dintre colegii mei. Un ungur, un polonez și cu mine. Un fel de mioriță scoțiană.

-Dă-i bă în p..a mea, că nu știe ăștia ce vorbim noi! S-a auzit dintr-o dată dinspre urechea mea cea dreaptă.

I-am observat de când sosiseră, dar mă străduisem să ignor.

Ungurul însă se tot uita spre masa acelora, de unde auzisem mascara. Lui i se părea vorba cunoscută și nu știa de unde. Mi-a și zis în șoaptă:

-Ăștia cred că sunt de la tine, din România. Nu vorbești cu ei?

-Nuu! M-am dezis eu netrebnic, nerecunoscându-i de conaționali. Aduce cu limba mea, am ascultat și eu, dar nu înțeleg nimic. Cred că sunt de pe undeva, din Albania.

Ocupaseră o masă mai la margine, către trotuar. Gălăgioși, bruneți și cu lanțuri galbene la vedere. Erau rromi și sunt sigur că nu își câștigau banul prin muncă.

Dar ce conta că eu îi distingeam ca fiind de altă rasă? Scria român pe cartea lor de identitate? Atunci erau români. Cât am mai rămas acolo, am răspuns monosilabic la toate vorbele și deîndată ce am terminat berile, am și dat semnalul de plecare, ridicându-mă de la masă. Era devreme și ceilalți păreau supărați. Le plăcea acolo, unde se puteau bucura să vadă intrând și ieșind femeile care lucrau la Fabrica de dulciuri, de peste drum. Dar tot de asta ședeau și băieții tuciurii. Ei le evaluau și le cântăreau pentru a le oferta o muncă mai ușoară, pentru bani mai mulți.

-Păsărică! Striga câte unul spre orice grup de femei care trecea pe lângă el. Dacă mă înțelegi, înseamnă că ești deșteaptă. Dacă stai de vorbă cu mine, ești briliantă!

Toate grăbeau pasul simțindu-se înjurate, deși cred că înțelegeau măcar ultimul cuvânt. Într-un fel însă, cam așa și era. Li se jignea inteligența.

-Ce o fi spunând? Se mira și polonezul.

-Parcă a sunat ca rusa. Fac eu pe niznaiul. N-ai înțeles nici tu?

-Nu! Nu era în rusă, că rusă mai înțeleg eu ceva. Și mie mi se părea tot românește.

-Pe dracu! Mă arăt eu supărat. Vi se pare la toți, numai mie nu! Ce, n-aș fi spus dacă înțelegeam? Vorbeam în șoaptă, conștient de accentul meu care mă trăda lesne, oricui. De fiecare dată când am vorbit cu străinii, am fost întrebat din ce țară provin. Le spuneam tuturor că sunt român și o spuneam mândru. Numai că de data asta, pur și simplu nu aveam chef să mă bat pe spinare cu aceia dinspre margine. Marginea terasei și marginea civilizației.

-Păi tocmai! Că te plângeai că unde or fi toți românii care au plecat din țara ta, că tu nu întâlnești niciunul… Spuse și ungurul, mai adăugând puțină sare pe rana mea.

Iar mie mi s-a părut că a vorbit prea tare și m-am uitat speriat înspre masa acelora. Noroc că exact în timpul ăla treceau niște fete, iar toată atenția lor era acaparată de problema „agățării”.

De atunci și până acum, întâmplarea asta am făcut-o uitată, ca oricare alta pe care nu am agreat-o și am vrut să o las pe pustii.

M-a ajutat descoperirea blogului, unde am întâlnit vorba dulce, vorba spirituală, oamenii frumoși din ale căror frunți ies aceste cuvinte dragi, cu multe înțelesuri.

Dar deunăzi, încă una, de data asta în contrapondere, mi-a amintit-o, însă nu mă mai putea afecta, ci a fost definitiv acoperită. Pentru că și pe aici au sosit români care mă reprezintă și de care nu îmi este rușine.

Eram în Autogară. O siluetă feminină, grațioasă în mișcări, dar înfofolită cu haină groasă, prevăzută cu glugă și ghete zdravene în picioare, mi-a atras atenția. Pe aici, toți dau cu flit frigului, enervându-mă cu pielea lor de crocodil. Bărbații în tricou, femeile în bluze ușoare, fâlfâitoare… Iar dacă au haină, atunci sunt în sandale sau în niște cipici subțiri…În sfârșit, dacă le văd mai îmbrăcate, atunci măcar copilul lor din cărucior și tot e cineva deșuchiat.

Vreau să mai fac o paranteză și să spun că eu privesc. Ador să contemplu și abia mă stăpânesc ca privirile mele să nu fie deranjante prin insistență. Pentru că iau seama la orice. La cârlionții blonzi ai unei fetițe, la ochii albaștri ai unui băiețel, la ridurile unei bătrâne, la părul arămiu ca lița al unui roșcovan, perciunii altuia, insignele din piept… Dar și frumusețea naturii mă copleșește. Admir cât pot norii ce se plimbă ca niște bărci pe cer, o lună de cașcaval cât roata carului…Un apus, un răsărit…

Cum aș rămâne indiferent la frumusețea femeii? Dar sunt om cu copii mari și nu mi-aș lăsa gândurile să coboare în mocirla instinctului primar. Admir frumusețea și atât.

Deci acea siluetă de care spuneam, mi-a atras atenția. Pentru că și acoperită bine de geaca matlasată, se vedea că are un corp tânăr. Mai degrabă se simțea asta, din mișcări.

„Fata asta trebuie să fie frumoasă”, mi-am zis. Și într-adevăr, când a întors la un moment dat capul, am văzut că era chiar foarte frumoasă. Nu știu să explic mai departe. Am mai văzut câteva fete frumoase, mai puține ce e drept, dar fata aceasta era de o frumusețe familiară, parcă o cunoșteam.

Și într-un imbold neașteptat din partea mea, m-am proțăpit în fața ei și i-am zis:

-Îmi cer iertare domnișoară și sper să nu te supere remarca mea. Dar ești așa de frumoasă, de parcă ai fi româncă.

Și eram pregătit să continui cu explicația că româncele sunt femeile cele mai frumoase din lume și asta însemna că i-am făcut un compliment.

Dar ea s-a uitat senin la mine, puțin îmbujorată și mi-a răspuns:

-Păi, sunt româncă!

O fi fost ea uluită de vorba mea, însă răspunsul pe care l-am primit, m-a lăsat o clipă fără glas.

Apoi uitându-mi vârsta, m-am prezentat cu eleganță, în stil de june prim.

Vârsta mea este oricum, destul de imprecisă. Mă joc natural cu copiii, vorbesc serios cu cei în vârstă, depănând amintiri de la facerea lumii și mi se aprind beculețe în ochi, când vorbesc cu o fată tânără și frumoasă. Fie-mi iertat!

Din acest miraj, am fost deșteptat de fată, care auzindu-mi numele, mi-a răspuns:

-Sărut mâna! Pe mine mă cheamă Brândușa.

Sărut mâna? Bărbatul din mine a primit o usturătoare palmă. Dar ce bucurie a simțit românul, care sunt. Cu un ochi îmi venea a râde și cu altul a plânge.

De fapt mi s-au inundat ambii ochi și ca să nu mă vadă, m-am aplecat iute și i-am sărutat fruntea, lângă locul de unde părul era tras spre spate de codiță.

-Să trăiești, fată dragă! Și să-ți trăiască părinții care te-au crescut. Să fii tot așa de cuminte și să nu îi faci de rușine.

Și apoi am plecat cât mai iute de acolo, chiar dacă asta însemna să mai stau un sfert de oră după aceea pe peron, că autobuzul meu atunci sosea. Nu voiam să știu unde dispare fata. Voiam să o păstrez în amintirea mea exact așa cum am văzut-o acolo: ca un ghiocel ieșit din zăpadă. Ca o…brândușă.

Românii sunt frumoși. Limba română este frumoasă. Nu aceea trivializată de alții, ci asta de aici, folosită de bloggeri. De cei aproape șaptezeci de oameni care citesc ce scriu eu și scriu la rându-le curat, cu bun simț, românește. Și frumos!

Cum era Brândușa, fata de la Autogară.

15 thoughts on “Brândușa”

  1. Din pacate nu-i asa simplu. Am avut 4 colegi români 3 dintre ei vorbeau ca si țiganii dumitale reușind in cativa ani sa-i învețe pe colegii nemți tot “folclorul” iar prin magazine (cel putin) unul din trei români întâlniți vorbește la fel! Aveam o limba frumoasa azi este rar folosita….

    Liked by 1 person

    1. Toate limbile au un astfel de „folclor”. Al nostru este colorat mai tare, grație imaginației. Cum să nu le placă nemților? Și ei ne-au împrumutat o grămadă de cuvinte de ordin practic. Le-am întors datoria, așa-i?

      Liked by 1 person

      1. Ooo ! Cu așa „sărăcie”, cum de mai au cutezanța să se considere locomotiva Europei? Sper că și-au făcu bine temele și au învățat suficient… Că românii nu stau cu anii, mai pleacă și pe la alții. 🙂
        Acum îmi explic eu mai bine propria povestire („Salutul”)…

        Like

      2. Eu încep să înțeleg acum de ce tin cu dintii ca homosexualitatea sa fie normala: cele 3 înjurături grave ale lor ar dispărea în normalitatea unui limbaj gay!
        De la români oricum nu se pot recicla : ă, â sunt imposibil de rostit pentru ei.😉

        Like

  2. M-ai făcut să-mi trec în revistă fetele frumoase pe care le-am întâlnit tangențial de-a lungul vieții și care mi-au rămas întipărite într-un album virtual. Firește că toate au fost românce, din moment ce nu am trecut niciodată granița. Și au fost multe care se asemănau unor îngeri fără aripi.

    Liked by 2 people

    1. E minunat să-ți dai seama de asta și să fii mândru. Să-ți îngădui să fii mândru că în fond, nu mai e vorba despre tine, sau cineva de-al tău. Ba de fapt tot e de-al tău, pentru că spui „româncele mele”, ca și cum ai fi însuși proprietarul pepinierei. Cum te bucurai când i se atârna medalia de aur la gât fetiței frumoase, care era Nadia Comăneci. Era Nadia noastră, Nadia mea.

      Liked by 1 person

  3. Of, prin câte stări şi senzaţii trece textul ăsta. Tot gustul amar lăsat de băieţii de la masa aia a trecut instant când a apărut fata aia atât de frumoasă, încât nu putea fi decât româncă. Şi apoi s-a făcut frumos şi bine când am citit despre cei care trec pe aici păstrând limba curată şi adevărată.
    Vă mulţumesc!

    Liked by 1 person

    1. S-a făcut frumos și bine de când am descoperit blogul și oamenii care îl populează. Să fiu mai precis: Ograda aceasta, numai cu cireși înfloriți ! Îmi este atât de drag să îi citesc, că neglijez propria-mi scriere. Și așa mă tem uneori să nu le pierd textele, de parcă mi s-ar fi trimis de acasă… scrisoare.

      Liked by 3 people

  4. E uimitor cât de repede remarcăm frumusețea fetelor românce și aici, nu că n-ar avea și Spania frumusețile lor, dar ale noastre sunt deosebite (și nu sunt subiectivă), probabil prin privirea aceea curată, prin comportament, prin seriozitate
    Apropo aici câinii fac „guau, guau”, cu toate că eu tot „ham” aud, măcar pisică miorlăie la fel ca la noi 🤣.

    Liked by 1 person

  5. Mă înduioșează să știu că sunt oameni care admiră oamenii pentru particularitățile lor. Tare mi- ar plăcea să fie mai mulți oameni frumoși (la propriu si la figurat) și să nu ne mai oprim din contemplat.

    Liked by 1 person

  6. He, he.
    Romanii sunt frumosi, politetea si comportamentul ne este frumos.
    Pacat, indradevar, de cei care murdaresc cu nesimtire steagul romanesc si reputatia cladita cu sudoare de stramosii nostri.
    In final, ramanem noi, cei cativa romani cumsecade, pe care lumea exterioara nu ii cunoaste si care mai ridica putin parerea pozitiva in bine.

    Liked by 1 person

  7. Din pacate se intampla si lucruri mai putin placute…
    Si eu sunt departe de tara si in doua zile am avut doua experiente cu co- nationali de-ai nostri.
    Prima a fost deosebit de placuta. La masa in restaurantul unui hotel, unde era o conferinta internationala. Eram patru romani, vorbind romaneste, pe un ton normal, civilizat. S-a apropiat de noi un participant la conferinta, roman, bucuros ca vorbim romaneste. Vorbea foarte bine, desi plecase din tara la cinci ani. Avea catre 50 de ani.
    A doua zi. Intr-un parc. O cucoana, romanca, era mirata ca baietelul prietenilor mei vorbeste romaneste. A tinut sa precizeze ca “nu m-am deranjat sa-mi invat copiii romaneste”!
    Numai bine!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s