Lupa -37

images

În fiecare zi am bătut țara în lung și în lat, arătându-le munții, delta, mânăstirile și mă întreceam cu Bogdan să stabilim itinerarul, să alegem cele mai frumoase locuri, să ne încântăm oaspeții.

Danny a zis la un moment dat că și Valea Prahovei ar fi frumoasă, încercând astfel să-mi sugereze o abatere de traseu pe la sanatoriul Iuliei.

-Dacă n-aș spera din tot sufletul în însănătoșirea ei, am trece și pe acolo, adăugând-o ca pe un simplu punct al călătoriei și prezentând-o prietenilor noștri în starea în care se află acum. Dar nu-mi doresc asta. Vom merge noi amândoi pe urmă, când vom rămâne singuri, da?

Iar el a înțeles și nu a insistat.

Am rămas la Pensiunea Toporaș din Poiana Brașov până în preziua îmbarcării lui Danny și a scoțienilor. Bogdan hotărâse să mergem cu toții a doua zi, pentru a-i petrece cu toții la aeroport. Asta însemna că s-au plăcut între ei și își dorea să prelungească cât mai mult șederea împreună. Dar dacă te gândești mai bine, fusese și pentru el un prilej de vacanță binemeritată. Își dăruise toată viața slujirii altora și nu cred că existaseră prea multe astfel de momente  frumoase în decursul ei.

Cu bună știință își lăsase telefonul „pe liber”. Pe ideea că în multe locuri nu prea avea să fie semnal, nici nu s-a sinchisit să-l mai încarce până în ultima seară.

Acum de-abia, când tocmai destupase o sticlă de vin și zăngănisem cu toții paharele, ciocnindu-le și făcând urări, ca înainte de despărțire, el se gândi în sfârșit să apese pe tasta verde și să-l deschidă. Era distrat, satisfăcut de cum îi ieșise planul de vacanță.

Așa că nu s-a îngrijorat de la început, când telefonul și-a pornit „buz”-urile sale de întâmpinare. Însă, parcă supărat pe neglijența cu care a fost tratat până acum, celularul părea că nu le mai termină.

-Ei! Dar știu că sunt o persoană importantă… Rosti el, încercând încă să zâmbească. Felul cum a ridicat un umăr când s-a apucat să vadă zecile de apeluri pierdute și mai apoi mesajele, paloarea de pe chip, m-au făcut să înțeleg că era ceva foarte grav.

Într-adevăr, câteva au fost de la oamenii săi, care îl puneau la curent cu situația Societății. Dar marea majoritate erau de la tanti Mioara.

Ea săraca încercase tot timpul să ia legătura cu Bogdan, de când părintele Onu a dat primele semne că ceasul său biologic se va opri. S-a consumat frumos, așa cum un băț de chibrit își mai aruncă ultimele pâlpâiri în aer și apoi piere. „E bine, Mioaro!” Se străduise el cu puterile slăbite, să o liniștească. „Să-i spui lui Bogdan că sunt împăcat… Auzi? Mi…”

Astea au fost ultimele cuvinte pe care a mai reușit să le șoptească și și-a încredințat sufletul Aceluia pe care îl slujise cu devotament întreaga viață.

Tanti Mioara i le-a reprodus întocmai. Așa cum și ce făcuse mai departe îl înștiința, la fiecare pas. „Părinte Bogdan, ce rău îmi pare că nu dau de dvs. Dar nu sunt singură, tot satul se perindă să vină la priveghi și m-au ajutat cu toții, care cu ce. Numai nu știu să le spun unde sunteți, în rest să știți că totul e bine. Tare frumos e părintele, Dumnezeu să-l odihnească. Are așa o lumină pe față…” Alt mesaj: „Părinte Bogdan, nu știu ce să fac. Lumea spune și chiar părintele Ștefan de la biserică e de acord, că trebuie să-l îngropăm joi, că n-ar fi bine să treacă mai mult de trei zile, să se împută săracul, că ar fi mai mare păcatul. Dar când mă gândesc că poate nu aflați până atunci și la necazul pe care l-ați avea să nu îl mai prindeți încă… zău, nu știu ce să zic. Dar oricum nu ține de mine. Mă rog la Dumnezeu și mă uit la chipul senin al părintelui să-mi fie de ajutor, ca vestea asta de necaz să ajungă la dvs. cât mai repede.” Au mai fost și alte mesaje scrise de biata femeie, cu referiri la tot felul de lucruri, însă lui Bogdan îi erau de ajuns.

Joi avea să fie chiar mâine.

Un preot nu este ca noi ceilalți. Înțelege altfel dimensiunea asta a trecerii în moarte. O consideră un lucru firesc, în natura lucrurilor. Și mai presus de orice, preotul are perspectiva veșniciei. El știe, nu doar speră, că viața nu este numai cât se vede și va continua și dincolo de poarta care ne separă lumile.

Dar preotul mai este și om, înainte de toate. Când a plecat chiar atunci cu familia, luând bineînțeles ei mașina, Bogdan avea fața scăldată în lacrimi pe care nu se mai căznea să le ascundă.

Noi am rămas abătuți. Nu știam ce să zicem, încărcați de niște stări destul de confuze. Tristețea și compătimirea se întrepătrundeau cu frustrarea și ciuda.

Părintele Onu avusese o vârstă respectabilă, ce e drept. Și murise frumos, cu demnitate, fără să ajungă în ipostazele acelea chinuitoare și jenante când ești neajutorat ca un bebeluș. Dar mi se părea nedrept ce i s-a întâmplat lui Bogdan. Un om bun și generos care în tot ce făcea, îl punea pe semenul său înainte. Chiar și excursia, pentru noi o organizase, deși se bucurase și el de niște zile în care își clătise ochii cu frumusețea lăsată de Dumnezeu pe pământ. Ce ispită fusese asta ca să apară la primele ore ale dimineții, exact în ziua înmormântării, ca și cum tocmai ar fi ajuns din America? Nu pentru a preîntâmpina acest lucru se întorsese el acasă, reconfigurându-și total traseul vieții?

-Tare mi-a plăcut de omul ăsta… Rosti încet, ca pentru el, Toma, indianul scoțian botezat în ortodoxie, ca o ultimă încununare a activității neobosite a părintelui Onu…

Eu tăceam, nedorind să dau curs gândurilor mele răzvrătite, care pe orice direcție ar fi plecat, se întorceau tot timpul spre Iulia, o persoană atât de minunată, neștiind în starea ei de acum, dacă aș putea-o considera încă printre noi, cei vii, câtă vreme mintea îi era rătăcită.

-Va urma-

2 thoughts on “Lupa -37”

  1. Tare mi-as dori sa fie cu happy end, desi e greu de crezut ca dupa atatia ani mintea Iuliei sa se vindece, dar orice e posibil…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s