Lupa -31

images

Nunta a fost minunatã. Danny și Imma erau frumoși, bucuria lor era contagioasã și s-a transmis tuturor invitaților. Chiar și eu am avut câteva momente bune, în care am râs, ceea ce nu mai fãcusem de zeci de ani. Dar eram totuși melancolic. Mi-aș fi dorit sã nu fi lipsit Iulia și nici tatãl meu, de la acest moment unic. De aceea am adus mai mulți cameramani care sã filmeze într-un mod autonom, fiecare din perspectiva sa, importantul eveniment. Eu le voi pune cap la cap și voi monta totul într-un film pentru ca Iulia cândva…

-Te gândești la tatãl tãu, nu-i așa?

McConor îmi întrerupsese șirul gândurilor, ghicindu-mã din nou dupã expresia feței.

-Da. La el și la Iulia…Îmi lipsesc.

-Cel puțin venerabilul pãrinte ar fi trebuit sã fie aici… Spuse el pe un ton grav.

La ei, poate chiar mai mult decât la noi, existã un cult al bãtrânilor și McConor era sincer când își exprima regretul.

-Nu se punea problema ca sã ajungã el aici. Danny l-a invitat chiar înainte de pregãtirea nunții, însã a zis cã nu se simte în stare pentru o asemenea cãlãtorie.

-Atunci, dacã nu vine muntele la Mahomed, se va deplasa Mahomed la munte, declamã McConor.

Am fost atât de surprins de aceastã idee, cã m-am trezit spunând o prostie:

-Nu era invers?

-?!

-Adicã, îmi continuai eu vorba rãspunzând sprâncenelor sale ridicate în sus… Nu era cã vine muntele la Mahomed?

-Ai citit-o? m-a întrebat.

-A! Nu. doar cã așa am mai auzit-o. Sub forma asta.

-Bun. Atunci permite-mi sã-ți spun cã aceastã expresie vine de la o istorioarã din vremea când Mahomed începuse sã predice islamul. Ca sã-și probeze calitatea sa de om sfânt, i s-a cerut sã facã o minune și anume sã aducã muntele la el, acolo unde se aflau. Acesta a stat puțin pe gânduri, sau în rugãciune și apoi a exclamat: Allah mã oprește de la aceastã nesãbuințã, în care muntele ne-ar omorî pe toți. Trebuie sã merg eu la munte și astfel viețile noastre vor continua.

-Pentru cã veni vorba de Mahomed…Am vrut de mult sã vă întreb de care religie aparțineți. Sunteți hinduși?… Sau dacă nu, care este aceea?

-Te las ca sã ghicești!

-Nu pot, sincer…Nu mã hazardez ca sã rãspund acestei provocãri pentru cã habar nu am. Știu cã pe cuprinsul Indiei sunt mai multe grupuri religioase, însã nu le cunosc pe toate.

-Dar pe cele mai importante?

-Hinduismul, Islamismul…

-Așa. Foarte bine. Și al treilea?

-Nu mai știu… Budismul, cumva?

-Nu dragule, îmi zâmbi McConor cu toatã gura… Creștinismul!

-Sunteți creștini? Mã bucurai eu din toatã inima.

Nu pusesem problema, pentru cã nu fusesem în condiția de a-mi putea permite asta. Însã faptul cã soția fiului meu este creștinã, îmi lua o mare greutate de pe inimã.

-Nu ortodocși ca voi, mã privi el cu subînțeles, cum cã adicã el se informase. Și nici prea zeloși. Tocmai de aceea am luat hotãrârea ca sã mergem la voi pentru a face o cununie religioasã, conform credinței voastre, ortodoxe. Și la care sã participe bineînțeles și venerabilul pãrinte.

M-am trezit luându-l în brațe și strângându-l cu efuziune. Un gest care mie nu-mi era propriu, dar care s-a iscat din surpriza neașteptatã și extrem de fericitã pe care mi-o fãcuse.

Erau frãmântãri mocnite în mine, pe care nu le discutasem cu nimeni, nici mãcar cu Danny. Nu știam dacã Ilie Vãduva îi prezentase vreodatã bãiatului meu, credința strãbunilor noștri.

-Danny frecventeazã o bisericã ortodoxã greceascã, mã informã McConor. Și se pare cã el simte o mare dragoste pentru acest cult, odatã ce s-a rugat și a insistat atâta pe lângã Imma ca sã facã o cununie religioasă la biserica voastrã.

Așadar, el a fost artizanul acestui proiect, mã gândi eu cãutându-l cu privirea. Era destul de departe pentru a ne fi auzit discuția, dar bãiatul îmi simți ochii și se întoarse spre mine. Un zâmbet cald îi lumina chipul, când ridicã mâna în sus.

Sunt aici! pãreau sã spunã ochii sãi verzi. Nu mã mai pierzi..

Acum înțelegeam. Dumnezeu a prilejuit aceastã regãsire și nu a fost nicidecum un joc al hazardului. Dacã nu atunci, în noaptea când mã luase cu taxiul, s-ar fi împlinit într-o altã zi, cãci doar frecventam aceeași veche bisericã…

I-am mulțumit în gând, cu recunoștințã.

-Va urma-

3 thoughts on “Lupa -31”

  1. Acum citesc Lupa… 17 deci , pana la 31 mai am paine de mancat ! Cam alambicata dar merge , mai ales ca este scrisa si gandita , fix in ideile pe care mi-am permis sa le enumer intr-unul dintre comentariile la ” Pensionarul ” . Merge deci…da-i inainte “condeiblog ” caci , o faci magistral ! Intrebare : pe cand si pe hartie , aceasta scriere ?

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s