Nea Mișu Mareșalu

images

Nu știu de unde i se trăgea numele, dar toată lumea așa îl știa…Mareșalu.

Acum trei ani am fost și eu de față când își celebra nea Mișu împlinirea celor nouăzeci de ani ai săi. Am rămas prieteni de când, mai de mult, am fost invitat de fiul său, tot pădurar ca și dumnealui, la ei la masă. O familie frumoasă, veselă, cu copii printre picioare, cu vorbe amestecate, cu glume și toate cele. Tanti Marioara, consoarta lui nea Mișu, se arăta geloasă pe una, Gheorghița.

-Să-și vadă de ale ei, că dacă o prind pe stricata aia, îi fac părul ca la coafor. Și nu mă uit nici dacă asta s-o întâmpla în Sfânta Biserică…

-De ce tanti Marioara? Am întrebat-o eu.

-Ei de ce, de ce… Vă știu eu pe dvs., bărbații. Ca motanii. Eu nu pe Mișu sunt supărată, că l-am cunoscut când l-am luat. Știam ce poamă e. Dar pe matracucă sunt foc. Că mi-era surată de când am fost fete și ne știam de prietene.

Trăgeam cu coada ochiului spre nea Mișu iar el zâmbea larg, încrețindu-și și mai mult pielea feței și dezvelind tocmai partea de gură de unde îi lipseau dinții. Era mândru de el.

-Nu ascultați la ei dom inginer, îmi spune Fănel, pădurarul. Așa se tachinează de când m-am pomenit. Când n-a fost Gheorghița, a fost Tinca. Sau a fost…

-Aurica lui Tănase! Sare tanti Marioara ca să completeze lista de aventuri ale omului ei.

Pe mine mă intriga detașarea cu care vorbeau despre lucrurile astea. Completate de o afecțiune neprefăcută pentru acest bărbat care s-a înfruptat din ele, fără să dea socoteală.

Numai nora, soția lui Fane era mai tăcută și părea oarecum ruptă de această atmosferă. Glasul ei nu l-am auzit decât strunind din când în când pe copiii ăi mai mici, care își făceau și ei de lucru prin preajma noastră. Ea ținea tot timpul ochii în jos când sosea cu felurile de mâncare. Pe care le servea numai tanti Marioara. Al cărei loc era la spatele lui nea Mișu. Prin nu știu ce cod al lor, ridica nea Mișu mâna stângă și îi aducea un șervet. O ridica pe dreapta, îi aducea o cană cu apă. Cu toate că erau pahare pe masă… Și de toate. Aveam o mulțime de gânduri și întrebări, dar politețea mă obliga să le păstrez pentru mine.

-N-are domne de ce să fie supărată, mă lămurește nea Mișu, ghicind încurcătura mea. Ea știe cât țin la ea, că de-aia ne-am luat. Bărbatul așa e lăsat de Dumnezeu, să încerce. Da după aia își scutură căciula și pleacă acasă. Curat ca pruncul. Ce-a făcut? Ceva rău? Da…Mărioara, nici acum nu-mi recunoaște că ăsta nu e al meu. Și arăta spre Fane.

-Nu ți-ar fi rușine, măgar bătrân! Se aprinde femeia învinovățită. Capra bese și oaia pățește rușinea… Cum poți să spui așa ceva? Și era roșie de supărare.

Dar nea Mișu îmi clipește șugubăț din ochi… Glumise.

-Păi nu înțeleg domnu inginer! Dacă e al meu, cum de stă ca blegu în pădure fără să aud nimic de el?

-Ce să auzi tată, zice și Fane. Dumneata crezi că mai e ca pe vremuri, să le ridici fustele femeilor pentru o crosnă de lemne? Și apoi eu mă înțeleg bine cu Cati, de ce să fac asta?

-Adică ce, mă! Noi nu ne înțelegem?

Și bătrânii se pupă zgomotos pe gură, în amuzamentul copiilor…

Când a fost aniversarea, cam aceeași scenă. De data asta, nea Mișu cică umbla cu Tanța.

-Domne, eu n-am ce să-i mai zic. Baremi proasta asta e singură și prăpădită. Își face pomană cu ea. Da Gheorghița avea om la ușă. Și dacă-l prindea, îmi venea ologit acasă.

Adică era pe bune? Și eu care crezusem că sunt doar niște glume așa…între ei. Dar omul ăsta, pe jumătate știrb, cu câteva fire albe de păr pe creștet, e taur comunal? Și îl reevaluez dintr-o dată.

-Nea Mișule, cred că trebuie să vă întreb și eu rețeta, îi zic.

-Ca să mergi la femei?

-Nuu! Doamne ferește! Sar eu iute să neg rușinat. Întrebam de longevitate, cum faceți de vă țineți așa de bine.

-Domne! Îmi spune el lăsându-se greu pe speteaza scaunului. Toată treaba e de la cap. Adică dacă zici Doamne ferește, când gândul ar fi vrut să spui Doamne dă, iese încurcătură. Ce să iasă bun d-aci? N-am mâncat mult și n-am mâncat bine, până nu m-am luat cu femeia. Daa, ce-am făcut eu tot timpul… Am luat o țuică mică în fiecare zi. Pă stomacul gol. Uite, cam atâta… îmi arată el cu degetul pe un pahar, de parcă de acel gramaj depindea tot secretul.

-Dar beați numai din acel pahar, de știți așa de bine măsura?

-Nu bre, beam din ploscă. Trei înghițituri. Și ziceam: Doamne ajută! În numele Tatălui, ghiorț, al Fiului, ghiorț și-al Sfântului Duh, ghiorț. Și-atât.

Azi am primit telefon de la Fane.

-Ce mai faceți? Mă întreabă el.

-Mulțumesc bine, răspund. Pe aici…

Nu știu în general să răspund la întrebarea asta. „Pe aici” în mintea mea înseamnă că e altfel, că sunt multe de povestit. Atât de multe, că nu se poate spune în două vorbe. Știam că și-a înscris băiatul cel mare la facultate și credeam că are să mă întrebe ceva. Fiindcă el făcuse o pauză, am socotit că îi vin în ajutor chestionându-l cu privire la sănătatea lui nea Mișu. Am promis că mă fac luntre și punte, dar voi ajunge când își va serba centenarul.

-S-a prăpădit domnu inginer! De-asta v-am sunat… să vă zic.

Recunosc că șocul meu era amestecat cu gânduri meschine, ca biletul de avion cumpărat din scurt, absența neprevăzută de la muncă…

-Dumnezeu să-l ierte! Zic. Când îi faceți înmormântarea?

-L-am petrecut, domnu inginer. S-a întâmplat luna trecută. Dar am fost prinși, știți cum e… Nici nu ne-am gândit că ați fi vrut să veniți. O să-i spun mamii și o să se bucure că nu ne-ați uitat. Și tata îmi zicea că vă apreciază…

-Ei, da cum…Păi cum să nu! Bâlbâi eu încurcat și rușinat totodată de buna impresie lăsată și  pe care n-o meritam. Iar apoi adaug:

-Mi-aș permite să întreb… A fost lume multă?

-A fost, domne. Chiar a fost, să știți. Că țineți minte cum zicea tata… Necazul când trăiești mult e că n-o să mai ai tovarăși care să te însoțească la groapă. Te uită toți. Dar n-a fost așa. A venit lume. Și multe femei, să știți.

Am mai schimbat câteva cuvinte și apoi, după ce am închis, mi-am fixat privirea în tavan cu gândul la nea Mișu.

Parcă îl văd cum chicotea când îi făcea morală, din drag, femeia lui:

-Hi-hi-hi! Cu ochii închiși, exact ca un motan alintat.

One thought on “Nea Mișu Mareșalu”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s