Lupa -30

images

A doua zi, fãrã ca sã-l pregãtesc, era ultima înainte de plecare, l-am luat pe Danny cu mine și ne-am dus în satul lui Ilie Vãduva. Acolo, am întrebat de nea Marin, cel care vinde cartofi.

-Dați și la En-Gros? L-am întrebat eu pe om când a venit la poartã. Făceam pe negustorul.

-Domne, nu știu cine v-a spus despre mine, îmi rãspunse el. Poate cã odatã aș fi avut sã vând așa, dar sunt ani de zile de atunci. Acum nu am așa de mulți, cã nu mai cultiv pe suprafațã mare.

-Dar de ce? M-am prefăcut eu mirat.

-De ce… Pentru cã sunt bãtrân de-acuma, nu mai sunt în putere și nu mai am nici ajutor.

-Munciți adicã fãrã ajutoare? La vârsta dumneavoastrã?

-Nu bre! Cum fãrã ajutoare? Arãt eu a om care sã mai fie bun de sapã? Iau ajutoare când se fac lucrãrile. Dar numai atunci… Ajutor însã numesc un om de încredere, bun la toate. Așa cum am avut cândva.

-Ce s-a întâmplat cu el? Se bãgã și Danny în vorbã.

S-a pripit, eu aș mai fi fãcut niște ocoluri, simțeam cã omul încã nu era pregãtit pentru o abordare directã.

Nea Marin s-a uitat dintr-o datã chiorâș la noi și ne-a zis:

-Da ce vã privește pe dvs., de puneți atâtea întrebãri? V-am spus cã n-am cartofi la angro de vânzare și gata.

Dãdea sã plece și sã ne lase la poartã cu toate întrebãrile fãrã rãspuns. Atunci m-am hotãrât și l-am strigat:

-Nea Marine, nu plecați. Doar o informație sã-mi spuneți, vã rog, și vin și eu apoi cu vești cãtre dvs.

-Ce vești, bre? Ce o tot dați cotitã… Vorbește odatã cumsecade, omule. Ce mã iei pe mine cu cartofi și alte alea dacã altceva ai în cap?

-Aveți dreptate, dar uite cum facem. Ne rãspundeți la o întrebare, una singurã și vã promit apoi cã vã vom povesti ceva care o sã vã aducã, zic eu, bucurie.

-Și care este, mã rog, întrebarea?

-Ne interesãm de bãiatul ãla, țiganul care te ajuta la muncã… Iliuțã.

-Ce vreți sã știți despre el? Nu știu nici eu prea multe. Era un om cuminte. Eu n-am crezut prostiile care s-au spus despre el. A plecat într-o zi dupã o fatã și de atunci nu l-a mai vãzut nimeni. Poate ãlalalt, Jan…da. Pe ãla îl cred în stare, cã era derbedeu. Pe ãla l-au gãsit omorât în casã, cã se împuțise și așa l-au descoperit. Își luase casã la oraș, prãpãditul. Avea tot gâtul ars cu acid. Cine l-a omorât l-a mai și chinuit, așa spune lumea. Dar cã Ilie a fost și el bãgat în asta, eu nu o mai cred. Eu i-am zis și maicã-sii, chiar deunãzi, cã ne-am întâlnit la magazin:

-Țațo sã nu crezi prostiile astea pe care le vorbește lumea. Mai bine când faci pomanã sã le faci la amândoi pentru cã eu cred cã ãia de l-au omorât pe Jan, i-au fãcut de petrecanie și lui bietul Iliuțã, neștiind sã-i deosebeascã.

-Nu i-ai spus bine nea Marine, pentru cã nu e mort. Trãiește în Scoția și e bine sãnãtos. El mi-a povestit de dumneata. Dar era speriat de ãia și s-a temut și el pentru viața sa.

Auzind asta, omul s-a întors pe cãlcâie și a intrat în casã strigând la femeia sa:

-Aurico! Aurico! Auzi mã, cã trãiește Iliuțã!

Danny se uita spre mine mulțumit cã se adeverește povestirea celui care îl crescuse.

-Nea Marine, fii cu luare aminte, sã nu te mai audã careva. Zisei eu sã-l temperez pe bãtrân. Pentru cã Ilie trãiește acolo cu spaima cã ungurii ãia l-ar putea ucide și pe el.

-Nu are de ce, bre! Au fost prinși cu toții. Erau o bandã de opt tâlhari, în cârdãșie cu un doctor de la Oradea. Ãia nu mai ies de la închisoare toatã viața lor, pentru câte capete de acuzare li s-au pus în cârcã.

-Atunci am sã-l înștiințez când îl voi întâlni, cã nu mai are motiv de fricã.

-Sigur, domnule. Sã vinã acasã liniștit, cã mã-sa și-așa e cam bolnavã și știu cã ținea mult la ea.

*

În avion l-am vãzut pe Danny cã se tot frãmântã ca și cum ar dori sã-mi spunã ceva. Cam bãnuiam despre ce e vorba și ca sã-l ajut, i-am zis:

-Danny știu, sau cred cã știu, ce te frãmântã. Ca sã nu-mi dau eu însã cu presupusul și ca sã ne fie mai ușor tuturor, ai putea și tu sã fii mai deschis cu mine. O sã vezi când mã vei cunoaște mai bine cã sunt un om rezonabil. Nu trebuie sã te ferești de mine când te mai duci sã-l vezi pe Ilie…

-Acum și-așa cred cã o sã se întoarcã în țarã la mama lui, mã întrerupse el.

-Da. Probabil cã da. Dar voiam sã spun despre sentimente… Înțeleg cã ești atașat de cel care te-a crescut și așa este și normal. În ce mã privește însã, eu n-am înghițit tot ce a povestit, sã știi. A zis cã n-a fost decât un moment pe care sã i-l pot imputa… Când a rãmas singur cu tine în casa lui Jan. Dar apoi de ce nu putea? De ce s-a complicat? Sã fi plecat numai el. Pe tine sã te fi lãsat undeva…la garã, la aeroport… Nu era totul mult mai ușor? Oricine te-ar fi vãzut ar fi știut cã ești copilul dat dispãrut. Erau afișe peste tot. În loc de asta ți-a pregãtit acte false, te-a scos din țarã…

În tot timpul cât i-am vorbit îi urmãream expresia feței ca sã știu dacã sã continui, sau sã mã opresc. Nu voiam sã-l supãr, îmi doream doar sã-i spun ce gândesc. Și îmi doream nespus ca sã știu ce gândește el.

Dar nu am mai apucat sã aflu. Alãturi de noi ocupa loc o mãmicã al cãrei copil era de sub un an. Deși vorbisem în șoaptã și acela dormise tot timpul zborului, s-a pornit așa dintr-o datã un altul mai din fațã sã scânceascã și apoi nervii tuturor copiilor au luat-o razna. Gãlãgia s-a propagat cu vitezã iar când s-a pornit și ãsta…nu a mai fost de oprit. Noroc cã zborul nu a mai durat mult și într-o jumãtate de orã aterizam. Abia când aplaudam prestația pilotului, s-a oprit și copilul din plâns. De-aș fi știut cã asta era soluția, ce aș mai fi plescãit eu din palme…mai ceva ca o focã dresată.

Tocmai în șerpuitoarea coadã de pânã la punctul de verificare a pașapoartelor, am reluat discuția cu Danny. I-am zis ce mã frãmânta:

-Când am plecat în lume, am plecat pentru cã luam foc sã mai calc pe urmele unde odatã fusesem fericit. Nu mai rãbdam, așa cã am fugit cât mai departe de locurile acelea. Acum însã…nimic nu-mi mai justificã aceastã peregrinare. Iulia este acolo, tatãl meu…încã este acolo, iar tu… Tu ești în viață! Trăiești! Asta e cel mai important pentru mine. Sã știu cã ești viu. E de ajuns ca de acum încolo sã fiu liniștit în ce te privește.

Am tãcut puțin pentru a-mi regla respirația și bãtãile inimii, apoi am continuat:

-De aceea nu voi mai rãmâne mult pe aici. Voi discuta și cu McConor și îi voi vorbi despre planurile mele…Care sunt de întoarcere acasã.

Privirea lui acum era încețoșatã de lacrimi, de lacrimile unor regrete. Pentru prima datã parcã, se uita la mine ca un fiu la tatãl lui.

-Mai rãmâi mãcar pânã la nuntã. Îmi zise cu glasul sugrumat.

-Pãi este pregãtitã? Când va fi? Cu cine ai discutat?

Mã temeam sã aud numele lui Vãduva, pe care eram gelos, chiar și pe al lui McConor… Însã el a spus:

-Cu Imma!

Am simțit atunci nevoia sã-mi exprim starea sufleteascã, care era de maximã duioșie și l-am apucat de mânã.

Mi-a rãspuns de îndatã printr-o strângere puternicã, plinã de cãldurã.

Asta m-a făcut să-mi dau seama cã numai firea mea dificilã și țepii cu care îmi tunasem carapacea, mã opreau la distanțã fațã de oamenii la care țineam.

-Cât de curând, dar nu am pregãtit nimic! Continuã Danny sã-mi rãspundã, în ordine inversã, la întrebările de mai-nainte.

-Bine tati. Ne vom pregăti împreună, am spus eu cu afecțiune.

Nu mai era nici Dãnuț, nici Danny, ci fiul meu, copilul care îmi fusese luat aproape din mâna mea. Și îl strângeam de parcă m-aș mai fi temut încă să nu-l pierd.

Nici nu i-am mai dat drumul pânã am ajuns în dreptul polițiștilor de frontierã.

-Va urma-

3 thoughts on “Lupa -30”

  1. Ce se intampla mai departe? Am cateva scenarii in cap dar orice e posibil… Iar cel mai tare ma supara Ilie, a salvat el copilul dar tot l-a rapit pana la urma, n-are nicio scuza, plus ca a distrus alte doua vieti. Sau poate am uitat eu niste detalii, of, cu cititul asta pe bucati, se amesteca bucati de povesti, eu trebuie sa citesc organizat, cap-coada, mai bine astept sfarsitul si abia atunci incep cu inceputul.
    Uite ce bine de “calator prin viata”, spune ca a citit pe nerasuflate pana aici intreaga poveste, ce sentiment fain 😊

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s