Lupa -28

images

Le-am mulțumit polițiștilor și i-am lăsat să plece la treaba lor. Le-am spus că nu depun nicio plângere în mod oficial împotriva acelui domn. A trecut prea multă vreme de când a săvârșit fapta și socotesc că și-a primit deja pedeapsa prin viața pe care a trăit-o.

Dănuț s-a mutat pe urmă la mine. Mă rugase să îi zic Danny pe mai departe, pentru că Dănuț îi pare un nume de copil în care nu se regăsește.

Știam că se duce mereu să-l viziteze pe Ilie, chiar dacă se ferea de mine ca să aflu. Nu îmi convenea, ce e drept, dar nu spuneam nimic și făceam eforturi ca să-l înțeleg.

-Dã-i timp de acomodare, mã sfãtuia și McConor. Reiese cã e un bãiat bun și statornic în sentimente și asta îl calificã pentru mâna Immei. Apropo, a cam venit vremea sã vã vadã și soția mea. Nu vreți sã veniți la un dineu?

-Cu plãcere, i-am rãspuns.

Ne-am dus într-o searã de sâmbãtã, îmbrãcați la costume. Pe al lui Danny i-l cumpãrasem special pentru ocazia asta, el fiind un tip sportiv și având numai ținute casual.

-Am cele mai bune referințe pentru domnul Dima și pot spune că și pentru fiul său, spuse McConor către soția sa, radiind de satisfacție.

Doamna McConor era o femeie cu părul arămiu cum e lița, înaltă și pistruiată pe toate porțiunile de piele expuse vederii. Nimic din gena ei nu se transmisese asupra Immei, care era brunetă. Vorbea foarte mult, îi plcea să facă asta, dar era atentă să nu îl acopere pe McConor, care se bucura și în familie de un mare respect. Fata lor era într-adevăr drăguță și se comporta extrem de frumos. O plăceai ușor. Ochii ei mari și negri se luminau îndeosebi când priveau spre Danny. Se vedea cât îl iubește.

A fost o searã minunatã, ce a decurs foarte bine. Oameni stilați dar cu bun simț, soții McConor ne-au ajutat și pe noi într-un mod discret ca sã scãpãm de stingherealã și sã ne simțim în largul nostru.

Acolo la ei, i-am comunicat lui Danny ce plănuisem, de comun acord bineînțeles, cu McConor:

-Aș vrea să merg în țară săptămâna viitoare, Danny. Dorești să mă însoțești? Ai putea venind cu mine, ca să-ți vezi mama.

,-Mai e vorbă? Sigur că vreau să merg și eu, a zis el entuziasmat.

Și m-am bucurat sã-l vãd cum arde de nerãbdare în așteptarea zilei îmbarcãrii.

*

-E tot cum știi, nu s-a modificat nimic, îmi spuse directorul sanatoriului, mãsurându-l din ochi pe Danny. Privirea lui era acrã și nesuferitã ca întotdeauna.

-În regulã doctore, trecui și eu în sfârșit la per-tu cu el. Nimeni nu ți-a fãcut vreun reproș. Suntem convinși cã ți-ai dat toatã silința. De altfel, vom trece pe aici mult mai des de acum încolo și vom putea constata și singuri chiar și micile modificãri. La revedere.

Am ieșit apoi, înainte ca sã primesc vreun rãspuns, deoarece el abia procesa insolența cu care îi vorbisem.

Eram deja în curte când l-am auzit strigându-mă din pragul ușii:

-Domnule Dima!

-?!

-Faci cum vrei, dar eu în locul dumitale m-aș gândi mai bine dacă să-i provoc sau nu, un astfel de șoc emotional… Nu sunt progrese marcante, e drept, dar la ora actuală ai văzut și dumneata, ea este într-un fel de echilibru. Pur și simplu îmi e teamă de o criză majoră în cazul în care i-l prezinți pe băiat, acum mare și transformat radical, suprapunându-i zic imaginea aceasta, peste aceea pe care și-o fixase la momentul de debut al alienării.

Și s-a retras, deîndată ce și-a terminat vorba.

Nu apucasem să iau o hotărâre în sensul acesta. Înaintam pe alee cu capul în jos, gânditor. Un alt motiv era că la ora aceea soarele bătea din față, iar lumina lui puternică nu era ușor de suportat.

Dar ca și prima oară, înainte de a o putea vedea, am simțit-o. Am ridicat ochii și am privit așa cum am putut, printre degetele mâinii puse pavăză dinainte. Nu mă înșelasem. Ea era acolo. M-am uitat spre Danny și mă pregăteam să-i spun că am zărit-o, când el, care era foarte atent la stările mele, mă descifră și mi-o luă înainte:

-Este acolo, nu-i așa?

Îi povestisem atâtea evenimente din copilăria lui pe care și-o uitase, încât era fericit și surescitat cã ajunge în sfârșit sã o cunoascã pe cea care îi dãduse viațã.

-El este bãiatul… nostru, nostru….meu, Danny, am spus eu cu mare greutate, alegând până la final varianta ponderației, după acea sugestie a medicului.

-Încântatã! A rãspuns ea grațios, întinzându-i mâna băiatului. El i-a strâns-o ușor, emoționat. Și parcă pentru a mai prelungi puțin momentul acela, și-a ridicat-o până la gură și a sărutat-o.

-Ce cavaler este băiatul dumitale, domnule Sorin, mi se adresă ea mie. Și chipeș. Îți seamănă, să știi.

Mie? Mie? Dar nu vezi că este copie fidelă după tine, iubita mea? Nu vezi? Numai tu puteai vedea o asemănare cu cel care îi este tată… Numai tu…

Dar ea îmi întrerupse firul gândurilor, zicându-mi:

-Nu te-am mai vãzut pe la noi. Ce-ți mai face angina?

-Acum mã simt foarte bine. O sã mai venim, eu și cu Danny pe aici.

-Foarte bine, foarte bine. Și sã treceți neapărat și pe la mine.

După asta s-a îndepãrtat, pentru a-și lua în primire veșnicii ei pacienți, care o urmau în cortegiu, ca și cum ar fi fost cu toții studenți la medicină.

La prima vizitã, am avut noroc și Danny nu a auzit urletul acela îngrozitor. L-a auzit însã  mereu de atunci încolo, ori de câte ori am revenit. De fiecare datã îl podideau lacrimile. Ce bine mi-ar fi prins și mie sã pot plânge.  Sã-mi pot și eu rãcori suferința mutã. Pentru cã mã durea sã nu fiu recunoscut de cea pe care o iubeam. Sã nu o pot strânge în brațele mele doritoare nici când îmi vorbea cu zâmbet cochet și nici când urla strãbãtutã de fiorii nebuniei sale.

În zilele cât am stat în țarã, doamna Precup a venit de multe ori pe la noi. Astfel, ea i-a completat  lui Danny amintiri din vremea cât fusese el mic. Altele, pe care eu le omisesem, sau aceleași dar într-o lumină nouă.

Apoi am fost împreunã la tata acasã și i-am produs cea mai mare bucurie a bãtrâneților sale.

-El este Dãnuț? Chiar el? Și se uita la tânãrul cu alurã atleticã ce îi sta dinainte, nevenindu-i sã-și creadã ochilor.

-Chiar el este. Teafãr și nevãtãmat.

Și l-am vãzut atunci pe bãtrân, fãcând un gest de care nu-l credeam în stare. A vrut cred sã-l pupe, dar pentru cã i s-a pãrut prea înalt poate, i-a venit mai ușor sã-i ridice mâinile la gurã și i le-a pupat pe amândouã.

Sãracul Danny… Cât s-a mai emoționat de acest gest neobișnuit. S-a aplecat el și l-a pupat drăgăstos pe obraji. Tata a stat mult așa cu băiatul în brațe, apoi mi-a zis:

-De acuma pot sã mor liniștit!

-Nu te grãbi, îi zise Danny. Așteaptã sã-ți cunoști strãnepotul…

-Ce? Ești însurat?

-Nu încã, intervenii eu. Dar fata cãreia i-a pus gând este chiar fiica șefului meu.

-Nu vii cu noi? L-a întrebat atunci Danny. Trebuie sã plecãm poimâine. Îți arãt și fata și dacã vrei, ți-l prezint și pe acela care m-a crescut.

Am surprins și pe fața tatei același rictus pe care îl fãceam și eu, semn cã nici el nu suferea sã audã despre omul care l-a ținut departe de noi. Totuși a rãspuns diplomatic:

-Nu pot dragul tatei. Eu nu mai am vârsta pentru astfel de cãlãtorii. Eu amețesc și culcat la mine în pat, dar sã zbor cu avionul. Vã aștept pe voi însã, sã mai veniți.

Și se uita la mine întrebãtor, ca sã-i spun când va fi asta.

-Luna viitoare! i-am rãspuns eu acelei priviri. Vom veni cât mai des, chiar dacã nu vom sta mult. Vom veni pentru cã trebuie sã o vizitãm bineînțeles și pe Iulia.

-Așa sã faceți. Pãi atunci înseamnã cã îmi dați de lucru ca sã vã aștept. Eu începusem ca sã mã întrețin cu morții, sã mã dau de partea lor.

Danny nu înțelegea genul acesta de glumã macabră și îl privea lung, încurcat.

-Lasã, lasã…Stai pe metereze, nu capitula. Am spus eu îmbrãțișându-mi pãrintele. Avem nevoie sã te știm aici, pentru noi.

-Pentru voi, da…pentru voi. Îmi rãspunse tata cu glasul sugrumat de emoție.

-Va urma-

3 thoughts on “Lupa -28”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s