Lupa -12

images

Din vorba lui stâlcită nu știam ce să aleg. Știe ori nu știe, de vre-un atac al localnicilor? Dacă e nebun, cum de mă citea pe mine așa de bine? Când eu credeam despre fața mea că e impenetrabilă… împietrită precum a lui Buster Keaton.

Oricum, ca urmare a acelei întâlniri, m-am apucat chiar de a doua zi să-mi fac o strategie de apărare.

Am pregătit capcane în diverse locuri, așa cum văzusem prin filme. Tot timpul cât am muncit la ele, îl bodogăneam pe Juras:

,,Fire-ai tu de paranoic, m-ai molipsit acum și pe mine”.

Erau gropi adânci, cu țepușe în ele, la fiecare dintre intrările în vagoane, mai puțin la al meu. Pe la lizieră am pus lațuri de sârmă la tulpininile tinere pe care le-am putut îndoi. Am făcut eforturi uriașe dar știam că trebuie să fie utile. Un om nu este un biet animal care nu are mâini să se desfacă. Sârma era așa de tensionată că i-ar fi pricinuit serioase probleme nepoftitului care îndrăznea să vină.

Și am stat așa, ca un Rambo răsuflat o săptămână, apoi încă una. Până într-o zi când m-am enervat și m-am dus să le desființez. Și când le stricam, m-am mai și rănit puțin la o mână. Muncindu-mă la ele, ca să le desfac, îl înjuram pe Juras atât în românește cât și pe rusește, pentru paranoia cu care mă molipsisem.

Apoi am uitat de asta.

*

Îmi plăcea laptele și când mergeam în sat, îmi cumpăram mai mult. Îl puneam într-o oală mare de pământ și ce nu apucam sã-l beau dulce, îl beam și așa închegat, cã era ca un iaurt.

Ultimul pe care îl luasem însă nu era bun, avusese un gust dubios de la început, așa că l-am aruncat.

Peste noapte m-au trezit niște zgomote și un zbieret. Am stat așa cu urechile ciulite până am auzit clar, încă o dată, un fel de țipăt ciudat, ca de copil care răzbătea de afară. Cu inima cât un purice și cu părul făcut măciucă, am apucat în mână toporișca pe care mi-o țineam sub pat și am ieșit afară așa desculț cum eram, să văd ce este. Noaptea era întunecoasă și nu distingeam nimic în față. Am ratat astfel una dintre treptele cam abrupte ale vagonului și am căzut în brânci.

Bine că nu mi-am făcut capcană și aici, mi-am zis, muream spintecat de propriii țăruși, ca un nemernic ce sunt.

Și concomitent cu acest gând, mi-am dat seama că țipătul vine de la una din gropile făcute în fața vagoanelor.

Doamne, ce-am făcut? Ce copil a venit aici noaptea să-mi cadă mie în blestemățiile astea. Și doar le astupasem parcă...

Ei bine, una îmi scăpase. Mă întrerupsesem, mă luasem cu altceva… nu mai știu. La unul dintre vagoane însă, se pare că nu stricasem capcana. Când mã îndreptam spre locul acela eram convins că o să dau peste un copil străpuns de parii ascuțiți ca niște sulițe.

Unde sã mã duc cu el acum, în toiul nopții? Cât de grav o fi rãnit?

Gândurile astea mă rodeau, dar nu-mi puneam deloc problema ce căutase copilul noaptea, la vagoane.

Țipătul se auzea de acolo disperat de moarte.

La buza gropii dezvelite de straturile înșelătoare cu care o mascasem, am văzut un tablou care, deși nu era după spaimele mele, nu era cu mult mai puțin tulburător.

O căprioară căzuse prima și țărușii îi perforaseră fatal organele vitale. Iedul, care probabil o urmase îndeaproape, venise peste mama sa, care îi servise astfel drept saltea și îl salvase. Ca ultim gest de protecție, de dincolo de moarte.

Deși nu era atins de pari, el plângea cum plânge orice copil după mama lui și bineînțeles de spaimă. Însă tare mult îi semăna glasul cu al unui copil.

L-am apucat de gât și întins cu spatele pe marginea gropii mi-am întins un picior pe care i l-am băgat pe dedesupt, printre picioarele lui. Și așa, trăgând besmetic, m-am încordat cât am putut și l-am scos afară.

Apoi n-aveam ce mai face, era întuneric și eu eram distrus psihic. Am fugit și m-am ascuns în vagon. Acolo m-am așezat în genunchi cu capul în pumni, deasupra patului. Tare aș fi vrut să plâng, dar bineînțeles nu puteam. Îmi era necaz de fapta mea ucigașă iar mila pentru aceste animale nevinovate se ducea ciudat, până la amintirile despre Dănuț, pe care le îngropasem adânc, adânc, în sufletul meu.

În aceste perpeliri mi-am petrecut toată noaptea. Dimineața, la primele ore după ce s-au ivit zorii, m-am dus din nou afară să-mi văd mișelia la lumina zilei. Iedul nu plecase de acolo. Scâncea obosit și el, culcat cu botul peste genunchii din față.

Nu s-a speriat de mine. Ori fiindcă nu își putea închipui primejdia pe care o reprezentãm noi, oamenii, ori pentru că mă considera un fel de salvator al lui. Nu avea de unde să știe, bietul animăluț că eu eram de fapt călăul mamei sale. Nu numai că pregătisem cu bună știință capcana, dar aruncasem și laptele, neatent, chiar peste acel loc. Cu mirosul lor fin, ele se duseseră să-l lingă de pe frunzele și ierburile cu care astupasem groapa.

Hai Sorine, e vremea să te aduni, mi-am zis.

M-am apucat și am tăiat cu toporișca niște nuielușe de carpen și alun, ca de două degete pe care le-am legat între ele făcând astfel un fel de gărduleț. Cu acest gărduleț am improvizat un țarc între cele două vagoane dedesubtul cărora construisem beciul. Acolo l-am târât pe bietul ied, nu pentru că voiam să-l păstrez, dar ca să nu vadă cum aveam să-i căsăpesc mama. Pentru că mă gândisem…. Acum n-avea niciun rost să o las acolo, odată ce tot era moartă. În fond era carne bună, așa cum este produsul oricărei vânători. Am coborât în groapă și acolo pe loc am hărtănit-o, pentru că nu aș fi putut-o ridica altminteri. Ciosvârtele le puneam deasupra, pe celofanele cu care înconjurasem groapa. Am muncit mult, metodic și fără de gânduri, așa cum nu îmi era firea. După ce am isprăvit tot, după ce băgasem carnea la beci și în sare, m-am dezbrăcat de toate hainele mânjite de sânge și m-am spălat îndelung, sub dușul improvizat. Parcă odată cu murdăria voiam să mă descotorosesc și de păcate.

Iedului i-am dat drumul imediat ce isprăvisem lucrarea. Slobozit din închisoarea țarcului a fugit numaidecât în desișul pădurii. A mai venit după aceea de câteva ori prin preajmă, apoi nu l-am mai văzut.

-Va urma-

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s