Marea cea Mare

IMG_1439
         

Din unda albastră a apei tale

Clipesc lăptos mărgăritare.

Pe valu-ți, dornic de scăldat,

Mărețul soare, când răsare

Nu se desprinde și tot sare

Aprins, ca un copil îmbujorat.

 

Mă-ntreb, oare cine anume

Ți-a dat ție acest nume ?

Marea mea, leagăn străbun.

Nu-ți observă, peste dune

Albii vălătuci de spume?

Cum îi pari tu lui, acum?

 

Cine mi te vede neagră

Să se-ntrebe de ce-aleargă

Dunărea, cu dor nebun…

Să se mistuie-n vărsare

Depunând la-mbrățișare

Tot ce-agonisi pe drum

 

-De ce-ți faci griji omule bun,

Contează cum ceilalți îmi spun?

Dar e la fel când te gândești…

De-oi fi albastră, albă, neagră

Nimeni nu se mai întreabă,

Cu ce rost te-mpotrivești?

 

Eu sunt, am fost și voi rămâne

Egală în veci numai cu mine.

La fel și-n viață, îți amintesc:

Frumos sau hâd, ori rău sau bine

Schimbarea înfățișării ține

De cum sunt cei care privesc.

                          

-Recomand articolul „Ochiul Simplu” by Ioan-Florin (Jurnalul Scoțian)-

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s