Starea de rușine

images3

Avem noi o expresie destul de plastică în țară: „A căzut cerul pe mine”. Oamenii o folosesc în diverse împrejurări, atunci când vor să sublinieze starea de rușine. Sau: „Am intrat în pământ de rușine”

Pentru că ei nu se rușinează numai pentru câți centimetri de piele au la vedere, ci sunt atâtea și atâtea situații în care se poate simți acest disconfort psihic. Cu cât ești mai sensibil, cu atât ești mai rușinos.

Totuși, rușinea că sunt român, eu nu am avut-o. Dimpotrivă. Iubesc poporul din care mă trag și pe cât mi-a fost cu putință am încercat, așa cum am sperat că o fac și alții, ca să schimb impresia proastă lăsată de primul val de migranți. Care în general aparțineau unei anumite etnii și s-au ocupat în afară, cu aceleași „meșteșuguri” practicate și acasă. Evident.

Dar între timp, valuri- valuri, români de toate condițiile, specializați pe meserii ori cu pregătire superioară, au fost nevoiți să ia drumul băjeniei. Și au muncit cinstit, au dat peste cap normele dinainte cu hărnicia lor și în general, s-au comportat exemplar.

Aha! Deci ăștia sunt românii! Aveau să-și zică străinii cunoscându-ne…

O fi sau nu o fi așa, îmi place ca să visez frumos.

Oricum, românii din diaspora chiar mă fac să mă simt mândru.

Ce te faci cu cei de acasă? Cu cei cocoțați în vârf și se pretind conducători. Ei, care nici mașina nu și-o mai pot menține pe circulabil și ca atare își angajează șofer personal…

Ieri am simțit o mare rușine. Din aceea descrisă mai sus, care nu mă slăbește încă nici acum. Și mă tot gândesc să reiau discuția cumva și să spun, să arăt… Ce? Ce? Realitatea asta este!

-The Prime Minister of your country is crazy?

Așa mi-a spus un manager englez. Of! Și ce aproape este aici cerul, mult mai aproape ca în România. N-am putut avea replică, de aceea îmi este necaz. La fel gândeam și eu. Dar dacă noi putem spune sau glumi pe treaba asta, noi între noi, când un străin îți vorbește de premierul ȚĂRII TALE, lucrurile se schimbă.

Desigur, el era într-o confuzie. Se referea la Dragnea și nu la biata Viorica Dăncilă. Dar în fond o nimerise foarte bine pentru că el e sforarul, iar ea nu pare să fie decât o glugă de coceni.

Azi am evitat să-l mai întâlnesc pe acel manager pentru că nu m-am hotărât încă ce să-i zic… Dacă îi vorbesc despre Veorica, n-are decât să dea pe „search” și atunci va descoperi puzderia ei de gafe. Politice și nu numai. Nuuu!

Mai bine mai stau așa vreo două-trei zile, poate…nu știu, să sper? Poate se schimbă regimul!

Hmm! V-am spus doar că îmi place ca să visez frumos.

3 thoughts on “Starea de rușine”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s